Citat din petru
Dl. Neagu Petre, ma bucur ca ati revenit ;=
Au trecut 45 de ani, decand am invatat gramatică.
Influentat de habarnismul din mass-media am inceput, tot mai des, sa am dubii referitor la regulile sale. Ma intreb uneori daca doar eu am uitat cele invatate, sau „a inebunit lupul” :: (?
Dovada =? deseori folosesc „complect” in baza unei vechi convingeri: pe vremuri ambele forme erau considerate corecte )=

Dar nu pot pricepe cum de s-a incetatenit asa repede, enormitatea „mă risc” si variantele sale :c:

Domnule Burian, dv. ne sunteti profesor, ba chiar unul prea bun ca sa va corectam noi pe dv.. Nu am bagat de seama ca dv. sa fi folosit forma veche a termenului "complect". Dupa ultimele revizuiri, in Dictionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic forma acceptata este "complet".

Citat din marian.pop
Domnule Neagu, chiar si dumneavoastra gresiti. Scrieti "Virgula trebuie pusa inainte de: iar, dar, deci, insa, asadar, precum si, prin urmare, insa, in concluzie, ci."."Nu pui virgula inainte de: si, ori, sau (exceptand cazul cand se face o dublare).".
Conjunctiile insa, deci si totusi, asezate in interiorul unei propozitii, nu se despart prin virgula: Din partea insa a familie domnesti...; Era deci inca o data nevoie de un spirit critic; Si vezi, eu totusi am venit.
Se pune virgula intre propozitiile copulative, cand au nuanta adversativa si sunt legate prin si adversativ: Carevasazica sa intri dumneata in casa la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspiratii, cu comploturi si asasinaturi[,] si eu sa stau cu mainile in solduri.
Ar mai fi multe de scris despre virgula, poate cateva pagini, dar tare mi-e teama ca-i vom plictisi pe colegii pescari.

Domnule Popescu, nu sunt filolog si poate gresesc si eu, primesc cu interes criticile dv.. Nu mi-am propus sa tratez in mod exhaustiv teoria virgulei, am vrut sa prezint doar cateva cazuri uzuale, simple, in care virgula joaca un rol important in intelegerea ideilor noastre scrise.

Ma contraziceti cu exemplul conjunctiilor "insa", "deci" si "totusi" (adverb) care nu se despart prin virgula in interiorul propozitiei (conf. Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie - Editura Univers Enciclopedic). Asa este, cum spuneti dv., dar depinde ce fel de conjunctie este si in ce context e folosita. Va dau un contraexemplu din Dex:

ÎNSĂ conj. (exprimă un raport adversativ și leagă părți de propoziție, propoziții sau fraze) Dar. El lucrează încet, însă bine. /

Va salut!
Nu vreau sa fiu carcotas, dar conform dex

PĂTRÁT, -Ă, pătrați, -te, s. n., adj. I. 1. S. n. Patrulater cu laturile egale și cu unghiurile drepte. ◊ (Rar) Pătrat de tipografie = pătrișor. 2. Adj., s. n. (Obiect) care are forma de pătrat (I 1) sau, p. ext., de cub, de paralelipiped. ◊ Metru (sau decimetru etc.) pătrat = unitate de măsură pentru suprafețe, echivalentă cu aria unui pătrat cu latura de un metru (sau de un decimetru etc.). ◊ Expr. Cap pătrat = om mărginit. 3. S. n. Șir, grup de obiecte, de ființe etc. care sunt așezate în formă de pătrat (I 1); careu. II. (Mat.) 1. S. n. Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși; număr ridicat la puterea a doua. ◊ Pătrat perfect = număr întreg și pozitiv, a cărui rădăcină pătrată este tot un număr întreg. 2. Adj. (În sintagma) Rădăcină (sau rădăcina) pătrată (a unui număr) = număr sau expresie algebrică care, înmulțită cu sine însăși, reproduce numărul sau expresia algebrică dată. – Din patru (După lat. quadratus, it. quadrato, germ. Quadrat).

Cuvântul patrat nu există, decât atunci când scrii pătrat fără diacritice.

In rest, numai bine si fir intins!

"Cuvântul patrat nu există, decât atunci când scrii pătrat fără diacritice."

tare, eu am crezut ca "patrat" este iesit din uz, fiind o forma veche, dar m-am uitat in dex 1975 si nu exista nici acolo...

Despre virgula:

Tare faza...noroc cu sotia...eu nu am treaba cu Facebook...cateodata e bun la ceva...si gasesti ceva interesant oriunde......aici ce regula se aplica? Depinde de cititor......

Mai bine să fi footut decât să fii footut