mi-am inceput viata de pescar pe balta. atunci balta insemna rosioare, babusti, bibani, lini, carasi, pesti pe care invatasem sa-i deosebesc mai degraba dupa tremuratul plutei. dupa ani multi dunarea a intervenit in viata mea de pescar cu peisaje salbatice pe care le-am descoperit din mersul bicicletei, cautand locuri pe care cu greu le puteam ghici , si m-am imbolnavit atunci de dunare. am ramas bolnav si acum, e o boala incurabila dunarea, cu toti tantarii si vietatile ei. dar prima mea dragoste a ramas balta aia linistita cu miros de namol, cu nuferi si lisite, cu oglinda adormita din zori pe care o trezeste primul peste din carligul prajinii. e ca si cum dunarea ar fi sotia, iar balta iubita din adolescenta. pentru una e mai mare iubirea, pentru cealalta pasiunea. voi pe care ati ales-o?

DUNAREA bineinteles nimik nu se compara cu EA.
De baltoace cu taxa cit casa si patroni care se cred destepti in afaceri si laudarosi s-a cam saturat lumea.Pina la urma fiecare face dupa capul lui. Daca vrea adrenalina la 1 min de la lansare carpodroamele cu pesti inchiriati sint ideale

carpodroamele sint pentru aia care confunda pescuitul cu altceva poate cu prinsul;ei daca in locurile salbatice poti sa vii si cu traista goala si ala se cheama pescuit (ca daca ai prinde mereu ar trebuii numit "prindere"nu pescuit) la baltile cu taxe cit casa unde mai e satisfacita unde mai e provocare febra asteptarii unei trasaturi unde e adrenalina din timpul drilului nestiind ce ai in cirlig pe aceste baltii un crap 2 10 20 devin rutina iar satisfactia (mea personala ) este la un nivel mult sub cel normal deci :TRAIASCA DUNAREA... LIBERA!!!!

nici nu intra in discutie ligheanele cu peste satul......traiasca Dunarea si surprizele de la capatul firului

Cam greu sa raspund la intrebare...Am inceput cu pescuitul la mare,la guvid...aveam vreo 5 ani...apoi m-a dus taica-miu la balta...dar nu orice balta,ci una cu mult crap si ciortan- o crescatorie.Acolo am prins cu adevarat drag de acest microb,numit pescuit,ptr ca aveam parte de capturi frumoase si insemnate,fara asteptari indelungi si fara momeli sofisticate,ca acum.Anii au trecut si intro perioada chiar imi pierdusem interesul ptr pescuit,fiindca crescatoria nu mai avea pestele de altadata,marea la fel iar dunarea era prea"departe" ptr mine si sufletul meu...Acum cativa ani,am incercat si la dunare,fara vreun rezultat...am insistat si rezultatele au inceput sa apara,progresiv dar nu multumitoare. Asa ca,nici in ziua de azi,n-as stii sa-mi raspund la intrebarea:ce pescuit iubesc mai mult?

Eeeeeeeeee da cosmine stiu la ce te referi dar balta de care zici tu nu mai este asa cum era odata,cand ajungeai pe balta la crapat de ziua.In ultimii ani am batut numai malurile dunarii care,sa fiu sincer nu prea m-a dezamagit niciodata.

sorin, raspunsul tau imi trezeste amintiri vechi si placute. dunarea mi-a oferit satisfactii pescaresti mai mari si salbaticie, dar liniste sufleteasca parca mi-a adus mai multa balta din copilarie...

Nu ai cum sa faci comparatie...
Balta inseamna ceva, Dunarea altceva....
Fiecare suntem construiti pentru un anumit fel de pescuit...problema este ca, indiferent unde am pescui, trebuie s-o facem civilizat.
Dunarea are avantajul capturilor inedite, balta al comoditatii. Nu imi displace sa pescuiesc pe balta si sa respect reguli, dar conditia este ca toti sa respecte aceleasi reguli.
Cand sunt pe Dunare, sunt doar eu. Iar asta e avantajul suprem. Ar fi , insa, o prostie sa cataloghezi pescarii de balta ca inferiori celor de Dunare. Nu ar fi nici adevarat si nici just...
Asa ca raspunsul e...amandoua!