Despre scoici

Vazand ca tot mai multi colegi posteaza retete si info. despre cum se prepara si consuma scoicile de apa dulce, sau cele marine, desi am mai amintit undeva despre ele, revin cu cateva informatii care trebuiesc stiute:
1 -- scoicile de apa dulce sau marine, sunt prin excelenta organisme filtratoare;
2 -- o scoica matura filtreaza peste 10 litrii de apa/zi, din care retine particulele nutritive: alge (de aici culoarea verde a tubului digestiv), micro-zooplancton, fragmente de natura organica, etc.
3 -- acestea sunt concentrate in tubul ei digestiv, fiind apoi digerate si transformate in masa organica proprie.
4 -- PROBLEMA a aparut odata cu poluarea mediilor acvatice; au aparut metalele grele (Pb, Hg, Cu, Zn, Cr-hexavalent, etc.), substantele de sinteza chimica nebiodegradabile (detergenti, produse farmaceutice, pesticide, etc.), germeni si virusuri (+/- patogeni), unele in concentratii mari in anumite ape.
5 -- caracterisitica substantelor nebiodegradabile consta in faptul ca ele nu pot fi descompuse in cursul digestiei, dar trec de barierele aparatului digestiv si sunt incorporate ca atare, in masa musculara sau adipoasa a organismelor acvatice (scoicile in cazul nostru), prin mecanismul numit bioacumulare, ajungand la concentratii uneori periculoase;
6 -- o astfel de subst. nebiodegradabila „celebră” este mercurul, care in urma concentrarii in „fructele de mare” din golful Miamata (Japonia), a generat o serie de boli grave la adulti, dar mai ales malformatii congenitale la noii nascuti; prin elucidarea cauzelor si a mecanismelor de transmitere a mercurului prin lantul trofic, s-a descoperit si explicat fenomenul de bioacumulare.
7 -- la fel de celebru este cazul DDT-ului, altfel un insecticid deosebit de eficient, dar care in urma folosirii abuzive si indelungate, a ajuns sa fie regasit pana si in tesutul adipos al focilor din zona artica, al pinguinilor din Antarctica sau al cetaceelor carnivore, in concentratii periculoase pt. om => producerea si folosirea lui a fost interzisa pe plan global !!!
8 -- in consecinta, pana in anii 1980, in toate facultatile de biologie si medicina, toate scoicile care rezista in ape poluate (inclusiv midiile) ierau considerate ca fiind „necomestibile” din cauza fenomenului de bioacumulare a unor elemente chimice sau subst. toxice.
9 -- intre timp, din motive „trendy”, excentrice, sau de „foame” a aparut moda consumului de „fructe de mare” inclusiv al scoicilor de apa dulce.

Pentru a evita intoxicatiile in randul populatiei, iata cum se procedeaza:
10 -- calitatile fizico-chimice si toxicologice ale apelor in care se cresc sau din care se recolteaza moluste (scoici) sunt determinate si reglementate prin lege (in lume, dar si la noi), apoi autorizate ca atare;
11 -- molustele destinate consumului uman sunt analizate strict de organele sanitar-veterinare si avizate sau respinse, dupa caz, certificarea lor fiind obligatorie in cazul introducerii in comert;
12 -- deoarece cererea depaseste capacitatile de cultura controlata, iata cum se procedeaza, de exemp. cu scoicile recoltate in golful Veneţiei, renumit pt. „productivitatea” sa, dar si pt. gradul ridicat de poluare cu „ape fecaloid-menajere”, industriale, etc.:
Scoicile sunt recoltate in cantitati „industriale” – sunt puse in saci de plasa (pe specii) si transferate in alte golfuri, cu apa nepoluata, mai putin „productiva” dar si cu curenti puternici – aici „sacii” sunt fixati pe „spaliere” subacvatice si tinute un timp +/- indelungat, pana tubul digestiv se goleste, iar parte a subst. periculoase sunt eliminate prin mecanismele de excretie metabolica – aici are loc testarea sanitar-veterinara periodica, dupa care loturile sunt autorizate pt. comercializare, functie de rezultatul analizelor – scoicile sunt transferate in sectiile de procesare-ambalare, unde sunt tinute in bazine cu APA DULCE care accelereaza mecanismul de excretie si de golire a continutului tubului digestiv, apoi sunt trimise spre comercializare.

Nu am scris cele de mai sus pt. a combate consumul scoicilor (de apa dulce sau al midiilor), dar trebuie sa stim ce consumam si mai ales trebuie sa stim ca fenomenul de intoxicare cu „diverse subst. sau elemente toxice” este rezultatul unui proces de acumulare in timp, adica depinde de DOZĂ si CANTITATE => intoxicarea este direct proportionala cu cantitatea si durata in timp al consumului unor scoici „netestati si neautorizati” !!!

Un alt aspect care trebuie avut in vedere este toxicitatea produselor de descompunere, existente in cazul scoicilor MOARTE.
13 -- identificarea acestora este simpla: orice scoica pusa in tigaie sau in apa fiarta, care nu-si deschide cochilia in primele minute, este MOARTA si NU se va CONSUMA !!!

Acestea fiind spuse, va urez Pofta buna dar atentie la locul de recoltare al scoicilor si la frecventa si cantitatile consumate !!!

Sa auzim numai de bine !!!

Rectificare:
In loc de
DOZĂ si CANTITATE de va citi DOZĂ si TIMP

scuze

Ca de obicei, postari d-voastra sunt bine documentate. Va multumesc!
2 lucruri stiu si eu pentru a evita intoxicatia cu scoici, care am intels ca este urata rau.

Cea enumerata de d-vs ca scoicile care nu se mai deschid la gatit si mai stiu ca inainte de a le gati, si cele deschise nu e indicat sa le mai gatesti.
Eu procedez in felul urmator: iau fiecare scoica in parte, o spal rapid in apa recesi curat de mustatile de mai apar. Totul se face rapid iar scoicile care nu au fost verificate nu se tin in apa ca in contact cu apa de la robinet de multe ori incep sa se deschida. Daca s-au deschis dupa e ok.
Insa daca gasesc deschise dinainte le dau deoparte si nu le mai folosesc.

Asa am invatat, asa fac, daca e gresit va rog sa ma corectati. Sunt mare amatoare de scoici si fructe de mare!!!