In cazul fiului meu, totul a decurs intr-o nota de firesc, de parca ursitoarele, pe langa ce i-or fi descantat, au lasat si o varga langa patut.
Primul peste l-a agatat cand avea trei ani jumate, in campingul de la Cernica, cel de langa restaurant. Iesisem vreo trei familii la un picnic si cum aveam o trestie prin masina, am zis ca n-o fi gaura in cer daca arunc o pluta-n balta. M-am dat in buza stufului cu asta mic langa mine, cu un bot de rama in ac, pana ce m-a chemat nevasta-mea, sa aprind gratarul. Am sprijinit undita pe niste cioate si i-am dat-o lui, totul insotit de un instrucaj sumar: "Tata, daca vezi pluta ca intra sub apa, ridici batul".
In vreme ca ardeam chibrite fara rost si suflam din foalele bojogilor in uscaturi, tipa muierea la mine:
- Vezi, ma, la baiat!!!
Las, dracului, totul si fug spre mal, unde fii-meu tinea undita dreapta-n sus, urla ca lovit de streche si un carasel cat bricheta i se zbatea pe piept.
Se speriase, mititelu...
Pe la zece ani, am inceput sa-l iau cu mine. Lupsanu, Caldarusani, Afumati 5, Buturugeni, Naipu, Comana, Calareti, Nana - cam astea erau baltile unde imi placea sa merg. Daca ramaneam peste noapte, dormeam in cort si-i era drag, mai cu seama ca obisnuita poveste de seara se lungea pana spre miezul noptii.
La Buturugeni, pe una din insule, a scos primii lui novaci, bucati la un kil jumate-doua, dar ne-a si lovit o furtuna, de am zis ca intregi nu scapam.
El a racit, eu am indurat reprosurile ma-sii vreme de o vara intreaga, insa microbul deja lucra...
Am stiut ca boala s-a prins cam pe la sfarsitul clasei a opta.
Intrase la liceu, era vara, in vacanta.
"- Tata, poti sa-mi dai 5 lei?
- Pentru ce, ma rog?
- Sa ma duc la peste.
- ...si unde te duci tu cu 5 lei?
- In Floreasca.
- Pai si si nu e taxa?
- Nu, ca pescuim din baza sportiva (juca fotbal la Venus).
- Si momeala, nada, cu ce luati?
- Scoatem rame de pe langa bloc, din spatiul verde."
Seara a venit cu vreo patru kile de somn pitic si de unde pana atunci n-ar fi mancat peste nici sa-l pici cu ceara, s-au strans toti care fusesera si l-au gatit singuri, la unul dintre ei acasa
Ce mi-am zis:
- Na, fratie! Fii-tu pleaca cu 5 lei la peste, mai si prinde, iar tu dai 50 de lei numa` taxa, fara sa vezi un tzac!...
Au mai trecut niste ani, acum bate Dunarea, stie locuri, are permisul lui, grupul de prieteni, incat am ajuns sa-l rog eu sa mearga cu mine...
Dar nu-i bai! Ma uit la el ca intr-o oglinda veche:
- Un` te duci, ma?
- La Gostinu. Vin poimaine.
- Aveti cort? Aveti umbrele? Lada frigorifica?
- N-avem, ca plecam multi si nu e loc in Matiz.
- Pai si unde dormiti, ce mancati?
- Unii in masina, altii afara, vedem noi... Facem un umbrar, punem o folie de plastic, ne descurcam. De mancat, niste cartofi prajiti, poate prindem ceva, iar ne descurcam. Aaaa... si vezi ca n-am semnal acolo, insa daca e ceva, te sun eu.
...................................
Asa-i la mine, la voi cum e?

foarte frumos

as avea nevoie de un sfat..vreau sa fac cadou o undita unui baietel de 5 ani..si nu stiu ce lungime ar trebui sa aiba sa o poate manui..la anul cand va pescui cu ea..va avea 6 ani..deci o undita de 5m de carbon ar fi ok?
daca da..niste sfaturi de modele/branduri ar fi utile..

multumesc

Citat din piemont
foarte frumos:)

as avea nevoie de un sfat..vreau sa fac cadou o undita unui baietel de 5 ani..si nu stiu ce lungime ar trebui sa aiba sa o poate manui..la anul cand va pescui cu ea..va avea 6 ani..deci o undita de 5m de carbon ar fi ok?
daca da..niste sfaturi de modele/branduri ar fi utile..

multumesc

Pescuitul este o modalitate extraordinara de a-i indeparta pe copii din fata televizorului si a tabletelor. Dupa parerea mea, copilul trebuie atras cu tenacitate, mai intai il duci sa-i vada pe alti pescari, nu e obligatoriu sa si pescuiasca. Omul isi doreste mai mult ceea ce nu poate avea decat ceea ce i se ofera cu prisosinta. Trebuie sa le starnesti interesul fara sa se simta impinsi de la spate.

Eu imi amintesc ca m-am molipsit de la 5-6 ani, am trecut pe langa niste pescari impreuna cu bunicul meu si am stat vreo 10 minute sa ne uitam la ei. La inceput am vazut miscarea plutei, nu am inteles imediat cand anume trebuie sa tragi ca sa scoti un peste. Totul a inceput ca o ghicitoare. Apoi am inceput sa inteleg treburile din mers, mai mult ca spectator. Si uite asa a venit microbul, fara sa-mi dau seama. Cand un vecin mai in varsta mi-a facut cadou prima undita adevarata, cu guta si carlig adevarat, nu cu ata si bold indoit cum incercam eu sa-mi fac, imediat am fugit in gradina, am cautat cateva rame, un borcan si am plecat la garla ca din pusca! Am bagat rama in ac din mers, sa nu mai pierd timpul pe malul apei. Am aruncat undita inante sa poposesc pe malul apei! Spre stupoarea mea, pluta s-a dus direct la fund, nici gand sa pluteasca. Am scos undita sa-i reglez plumbul si ce sa vezi? In ac era prins un biban mic dar calic! Multe lucruri am uitat in viata, unele importante, altele banale, am uitat de exemene grele, am uitat numele unor fete de care am fost indragostit, dar momentul capturarii acelui bibanusi nu l-am uitat, este unic, il tin minte ca si cand a fost ieri! Cand treceam pe langa o balta imi batea inima de bucurie si de emotie!

Asta inseamna sa atragi un copil si sa-l faci sa indrageasca pescuitul! Cumpara-i o undita usoara, ieftina, nu-i impune nimic, lasa-l sa descopere singur aceasta pasiune, de fiecare data, putin cate putin. Cand a venit timpul si vrea sa mearga la pescuit, alegeti cu grija o balta cu peste potrivit pentru varsta lui. Este preferabil o balta cu carasel nu mai mare decat palma dar sa traga cu o frecventa decenta.

Eu vag imi aduc aminte de cum mi-a intrat microbul in sange, insa povestea mi-a completat-o tata cu elementele lipsa. Aveam vreo 4-5 ani, si am iesit la un picnic cu familia pe Nemti (balta langa Urziceni). Cat ma invarteam eu pe acolo, pe langa ai mei, tata a agatat in undita mea un carasel, si l-a aruncat la loc. Apoi m-a strigat ca imi trage pestele, ca imi scufunda pluta. Am scos caraselul ca pe un mare trofeu. Bucuria aia de atunci a fost momentul "inrobirii". Ma duceam cu tata pe bicicleta, unditele legate de cadru...ce conta ca ma trezeam la 5 dimineata. Faceam liniile acasa, le echilibram in butoiul cu apa de ploaie. Aveam o radacina de trestie de zahar in curte, si toamna recoltam trestiile pt unditele anului urmator. Le indreptam la foc...ce viata. Abia astept sa se faca si pustiul meu de 4-5 ani. Nu tin sa fie maniac cu pescuitul, dar vreau sa ii placa iesirile in aer. Insa bine a zis un coleg pescar mai devreme: trebuie lucrat cu rabdare si dichis, nu impinsi de la spate.

Citat din tridentus
Eu vag imi aduc aminte de cum mi-a intrat microbul in sange, insa povestea mi-a completat-o tata cu elementele lipsa. Aveam vreo 4-5 ani, si am iesit la un picnic cu familia pe Nemti (balta langa Urziceni). Cat ma invarteam eu pe acolo, pe langa ai mei, tata a agatat in undita mea un carasel, si l-a aruncat la loc. Apoi m-a strigat ca imi trage pestele, ca imi scufunda pluta. Am scos caraselul ca pe un mare trofeu. Bucuria aia de atunci a fost momentul "inrobirii". Ma duceam cu tata pe bicicleta, unditele legate de cadru...ce conta ca ma trezeam la 5 dimineata. Faceam liniile acasa, le echilibram in butoiul cu apa de ploaie. Aveam o radacina de trestie de zahar in curte, si toamna recoltam trestiile pt unditele anului urmator. Le indreptam la foc...ce viata. Abia astept sa se faca si pustiul meu de 4-5 ani. Nu tin sa fie maniac cu pescuitul, dar vreau sa ii placa iesirile in aer. Insa bine a zis un coleg pescar mai devreme: trebuie lucrat cu rabdare si dichis, nu impinsi de la spate.

Exact asa faceam si eu, cand m-am marit putin, luam trestie de stuf sau de zahar si o indreptam la lumanare. Cu timpul am invatat sa fac mufe intarite cu fir de relon, diferite culori (pt. estetica), aplicam peste bandaj un lac incolor si ieseau niste bijuterii de undite. Tot in butoiul cu apa de ploaie (stransa pentru spalat rufele) imi lestam si eu plutele!

Salutare colegi pescari! Am citit povestile voastre si m-ai napadit si pe mine amintirile. Tin minte ca si cum ar fi fost ieri, cum bunicul, care ma vedea ca stau ore in sir cu un bat in mana de care era legata o ata si un bold indoit si "pescuiam" in adapatoarea oilor, mi-a prins in carlig, fara sa vad eu, o hamsie. Nu va imaginati fericirea si tipetele de bucurie ale unui copil de 3 ani care alerga prin curte cu trofeul prins. "Maie, am pins pete! Taie vino vezi pete pins de ine!" repetam mereu. Si acum, dupa aproape 30 de ani imi amintesc toate astea foarte clar, cu detalii. Asa cum a spus cineva mai devreme, am uitat multe lucruri care s-au petrecut in viata mea, dar momentul ala va ramane vesnic intiparit in mintea mea. Au urmat cateva prtide de pescuit cu tata si gata. De atunci nu am mai avut scapare. Acum, din pacate, bunicii nu mai sunt dar e randul pustiului meu de 8 luni sa treaca prin bucuria virusarii cu aceasta pasiune. Deja ne jucam cu pestii pe care uneori ii aduc acasa, acvariul este una din atractiile lui, ma priveste cu mare interes cand pregatesc sculele pentru o partida de pescuit, deja i-am luat un cort mic pe care il avem montat si care este locul lui preferat, asa ca urmeaza peste vreo 2-3 ani prina undita, o balta cu carasel mult si sunt sigur ca in curand ne vom prezenta la un magazin de articole de pescuit pentru a-i cumpara primul lui set de lansete si mulinete.

Pe la 4 ani am descoperit si eu pescuitul...la inceputul anilor 80, cand se puteau gasi carlige si undite, ba chiar, daca aveai noroc......puteai pune mana si pe Germina...le am si acum, ca, de altfel, si toate unditele din trestie si bambus pe care le-a adunat taica-meu...sper...tot cu ele sa incep prin a nu-i lasa pe cei doi baieti, de 1 an si 3 ani, sa puna mana pe ele, pot incerca, mai intai, cu cel mare, strategia inversa......am vazut ca ce nu il las sa faca, sau sa ia, pune mana, oricum, si exerseaza singur...nu stiu daca ar mai avea sansa sa prinda primii bibanei, carasei sau rosioare pe Arges, unde am prins si eu, cu mai mult de treizeci de ani in urma...dar...incercarea...moarte n-are...de asemenea, tot la inceput, desi n-am mai pescuit tot de vreo 30 de ani, primii guvizi, folosind, ca momeala, melci mici si albi, care erau, atunci, cu miile, prin iarba dintre drum si lac, in Mamaia - era o distractie adevarata, in 2-3 ore, adunam cateva kilograme, pe care ni-i pregatea la restaurantul hotelului - tot acolo, sper, sa mai poata prinde si ai mei primii guvizi......sper sa nu faca si pauza de mai multi ani pe care am facut-o eu...desi...mie, poate, mi-a prins bine...am reluat de unde ramasesem, cu mai multa "nebunie"......

Citat din l_geo
Exact asa faceam si eu, cand m-am marit putin, luam trestie de stuf sau de zahar si o indreptam la lumanare. Cu timpul am invatat sa fac mufe intarite cu fir de relon, diferite culori (pt. estetica), aplicam peste bandaj un lac incolor si ieseau niste bijuterii de undite. Tot in butoiul cu apa de ploaie (stransa pentru spalat rufele) imi lestam si eu plutele!

Cu echilibrarea...n-am apucat decat in cada......
Deja am inceput sa planific si sa pregatesc doua seturi de pescuit pentru cei mici...de preferat echipamente rezistente, nu neaparat noi, dar, care si-au demonstrat in timp calitatile...