Prin anii `` 60-``70 peskuiam adesea cu tatal meu si prietenii lui la Cernavoda unde noptam la hotel 2-3 nopti.
Seara mergeam la restaurant sa mancam.
Tatal meu a komandat ospatarului, pentu noi, cascaval la capac.
Salata, painea, vinul si sucul pentru mine au fost asternute prompt pe masa si acum asteptam cascavalul la capac.
Dupa multe minute de asteptare, tata l-a intrebat pe ospatar:
- Mai crestine cei cu cascavalul nostru ?
- Vineeee baiatul ! rspunde acesta.
Dupa alte lungi minute de asteptare, urmeaza aceiasi intrebare, insotita de acelasi raspuns.....
In final, dupa alte lungi minute, ospatarul vine si isi cere scuze ca din nefericire bucatarul ( bucatareasa ) nu are capac )
Ne-am tavalit pe sos de ras, in Dobrogea, patria cascavalului, nu au capac
- Mai crestine, spune tata; spune in bucatarie sa puna o felie groasa de cascaval ca. 2cm intr-o tigae pe foc cu putin untdelemn si cand acesta se topeste si prinde o crusta pe partea de dedesubt, sa i-l intoarca si sa acopere cu un capac pana prinde aceiasi crusta si pe cealalta parte, asta-i tot cu reteta de "Cascaval la capac "
Am omis sa relatez ca prima scuza a ospatarului pentru lunga asteptare a fost ca sa terminat cascavalul; tata l-a luat si la dus la galantar unde i-a aratat cascaval de Dobrogea cat roata de la caruta, la care ospatarul a raspuns ca asa i sa spus de la cei din bucatarie.