Petru, tu vrei sa ne pacalesti
Sa tot scriem despre pesti
Si sa le aduni pe toate
Sa le publici in a ta carte?

Da, asa parca a zis...
Crezi ca face ce-a promis?

Eu nu stiu ce vrea sa faca
Oare sa copieze poezia noastra toata?
Mi se pare mai corect,
Sa ne ceara copy wright

Eugene, tu provoci
Si norocul ti-l incerci.
Dar pui cate-o strofa mica,
Oare de ce? iti e frica?
pune mama o poezie...
Sau inspiratia nu-ti vine?

Citat din inna
Da, asa parca a zis...
Crezi ca face ce-a promis?

Daca muza-mi tine partea
O sa termin eu si cartea
In viata insa stim,
Nu-i mereu cum noi gandim
Iar de nu va fi ea scrisa,
No fi bai
Altii vor veni ... alai

Fratilor,ce-aveti cu Petru?
El,oricum,va fi poetul
Ce va vedea,sub tipar,
Cartea,scoasa-n acest an.

Noi..rimam,ne tot distram
Doar..la Ina ne-ntristam
Ea posteaza cu tristete
Ca..ramane fara fete.

Una singura,mai are
Ce asa mirare mare
Ca ea scrie..suparata
Ca sa stie lumea toata

La o mama-i treaba grea
Sa ramana singurea
Sigur..se va adapta
Si-apoi,iara va posta

Rime vesele,ca mine
Chiar de n-o duc asa bine
Supararile..le las
Mor dusmanii de necaz..

Supararile,vezi bine
Nu m-afecteaza pe mine!

Uite-n bucatarie
Un peste cum se zbate,
Deloc el nu mai stie
De ale sale fapte.

Cum a ajuns pe masa?
Parca era in apa...
Nu este-n a lui casa,
In fata are-o fata

Cu un cutit in mana...
Vai solzii cum ii smulge!
Din mana el ii scapa,
Din coada-i curge sange...

Vai, ce pagana fata!
Ia uite, nici nu plange...
La peste vine moartea
Si viata i se stinge...

Somesul e-un rau frumos
Sus,la munte-i vijelios
Peste stanci el se pravale
In cascade,vine-n vale

Pe suvoiul inspumat
Sta,cam aplecat,un brad
Si apei ii da racoare
Pana ajunge sub soare

In poiana..-i veselie
Are flori,peste o mie
Bazaie albinele,sar in sus lacustele
Si-aromesc ierburile

Pasarele,ciripesc voioase
In bradet ele-si fac case
Case mici,din ramurele
Sa-si creasca puii in ele

Pun lanseta,jos,in iarba
Nu mai este nici o graba
In cos,eu am pus un pastrav
Cu urzici si foi de brustur

Si-acum stau,incet,alene
Vise imi vin pe la gene
Ca-i frumos,aici,la munte
Parca..nici nu m-as mai duce.

Auzise , dara, crapul
Cand vorbea un biet pescar
Ca i-ar trebui un peste
Sa il puna pe gratar.

Auzise si reteta
Cum avea sa-l pregateasca,
Cum il va spala nevasta
Cu verdeata sa-l gateasca...

Se gandea ca poate-i bine
Sa mai schimbe ambientul
Sa inghita, deci, carligul
Si sa-si arate talentul...

Doar asa va fi vedeta
Si-ar fi chiar de laudat
Nu va fi cum e in apa,
E mai bine pe uscat!

Si gandind la toate-acestea
Crapul inghiti carligul,
Dar simti ca parca-l doare,
Apoi il cuprinse frigul...

Simti cum iese din apa,
Soarele cum il ardea,
Nu mai putea sa respire
Si pielea i se usca.

Unde-i cina laudata?
Si nevasta unde-i oare?
Incerca doar sa respire
Si simtea incet cum moare...

Am un gol mare-n suflet,
Nimic nu are rost;
Pe fata am un zambet,
Dar zambesc ca un prost...

In suflet am o rana
Si inima ma doare...
Las tineretea-n urma;
Spre ma-ndrept eu oare?

Si-mi pun acum un cantec
De dragoste, s-ascult,
Si iar schitez un zambet
Si fug inspre trecut...

Si sunt chiar foarte trista,
Dar trebui sa zambesc
Sa nu-mi citeasca-n suflet
Acei ce ma iubesc.

Si imi admir copii,
Si simt cum imi doresc
Sa dau in urma anii...
Prin ei acum traiesc.