La pescuitul la fund
sau cu pluta se recomanda utilizarea momelei naturale, proaspate, cele
mai bune rezultate obtinandu-se la rama de mare sau la scoica. Chefalul
mic se mai prinde uneori si la miez de paine. Desi majoritatea pescarilor
prefera sa pescuiasca cu rame de mare, care sunt oferite de particulari
la preturi destul de ridicate, daca vizati capturile mai mari (peste
300 g/buc) personal va recomand sa folositi scoicile.
Anul acesta am pescuit
la chefal in zona Eforie Nord, zona digului mic (primul de la debarcader
spre Belona, digul situat la 45 grade fata de linia plajei). In prima
partida digul era plin de pescari, utilati cu lansete zdravene si cu
undite lungi. Marea era destul de calma. Eu imi luasem din fuga doar
o undita de 4,5 m din bambus, cu fir de 0.3 mm si carlige cu tija lunga,
marimea 6. Pe la ora 16.30 am scos cateva scoici si m-am instalat intre
2 pescari, veniti de dimineata, care erau ancorati bine de doi stafilopozi,
blocand accesul altor pescari pretendenti. Deoarece dotarea mea era
modesta, am fost acceptat cu usurinta sa pescuiesc "langa picioarele
lor". Secretul meu era insa momeala si marimea apei. Spun secret pentru
ca nu era prima data cand inregistram succese in fata altor pescari,
in conditii aparent identice sau chiar defavorabile mie.
Am pescuit pe fundul
apei folosind ca momeala scoica mare (formam o biluta de cca. 3 cm diamentru,
pe care nu o foloseam mai mult de 15 minute). In timp ce pescarii vecini
capturau guvizi mici si chefali cat degetul, la rama de mare, spre stupoarea
lor dupa numai un minut am scos un chefal de cca. 350 g. Nu a trecut
un minut si scot un al doilea exemplar, identic. Aveam in acel moment
cele mai frumoase capturi dintre toti iar numarul acestora avea sa cresca
incat, dupa mai putin de 2 ore de pescuit, aveam peste 3 kg de chefal.
Nu le-am divulgat celor din jur secretul meu dar nici nu i-am impiedicat
sa ma spioneze. Unul dintre vecini a venit sa masoare apa (distanta
dintre carlig si pluta), a dat langa pluta mea (ajungand pana la limita
de 10-15 cm) si tot eu prindeam, spre uimirea acestora. Era si pentru
mine o dovada in plus ca momeala joaca un rol foarte important la pescuitul
chefalului. La un moment dat pescarul vecin m-a copiat intocmai, reusind
sa scoata un exemplar frumos dar si ultimul deoarece nu intelesese totusi
ca scoica trebuia schimbata mai des in cazul pescuitului stationar,
unde aroma momelei este foarte important pentru chefal.
Asadar, daca sunteti
in concediu si vreti sa faceti o partida de pescuit chefal cat mai reusita,
este bine sa tineti cont de urmatoarele observatii:
-la pescuitul stationar,
cu undita sau lanseta, folositi momeli naturale (scoici mari, proaspete)
de care insa va puteti dispensa in cazul pescuitului dinamic (cazul
taparinelor);
-exemplarele mari vaneaza
in zonele mai adanci;
-unde sunt chefali mici
vor veni si chefalii mari, daca apa este, evident, suficient de adanca;
-de cele mai multe ori
este valabil principiul: momeala mare, captura mare;
-scoica folosita trebuie
sa fie proaspata si se agata in carlig de partea carnoasa, mai tare
si nu se va folosi prea mult timp (max. 20 min in cazul cand pestii
mici nu o toaca);
-alegeti perioadele
optime de pescuit, respectiv dimineata si seara;
-deoarece bancurile
de chefali sunt intr-o continua miscare, sonarul se poate dovedi deosebit
de util (in lipsa acestuia este bine sa observam vecinii si sa vedem
in ce zona s-au prins primele exemplare pentru a anticipa directia de
deplasare a bancului). Daca este nevoie ne mutam si noi locul;
-chefalul vede foarte
bine asa ca este bine sa evitam sa ne agitam prea tare, mai ales cand
pescuim la undita, aproape de tarm;
-in cazul pescuitului
la undita, cu momeala mare, trasatura chefalului este foarte usor de
deosebit de ce a guvizilor, fiind intr-o prima faza asemanatoare cu
a carasului: pluta este tremurata usor, cu tendinte repetate de a fi
mai degraba ridicata decat scufundata. Nu va grabiti, acum chefalul
doar adulmeca momeala. Dupa cateva tentative acesta nu se va sfii sa
puna pluta pe lat si eventual s-o scufunde hotarat, moment in care nu
va ramane decat sa-l scoateti din apa.
Atentie, chefalul, pe
cat de subtirel pare, pe atat de energic si alunecos este. Pe dalele
sau stabilopozii acoperiti de alge se poate aluneca foarte usor daca
sunt depuneri de alge umizite de apa marii. Accidentele prin alunecare
(chiar daca nu sunt grave pot fi destul de neplacute) pot fi usor evitate
presarand nisip in zona unde stati cu picioarele.
Si nu in ultimul rand,
daca aveti o partida mai putin reusita si veti prinde pui de chefal
de 7-8 cm, faceti nobilul gest si lasati-l in apa pana anul viitor cand
va fi suficient de mare ca sa va poata oferi o cina pe cinste.
Dumitru Georgica - Vasilati
(aug. 2002)
Pagina:
ABC in pescuit