Drumul
Calatoria propriu-zisa începe
la Aeroportul din Moscova, mai precis în Barul Irlandez, unde
se fac pregatirile necesare de dinaintea îmbarcarii în avionul
ce va strabate Siberia. Desigur, nu vei putea închide un ochi
toata noaptea, daca în avion vei avea ghinionul ca eventualii
mongoli sa fie „aghesmuiti” cu vodka...
Ajungerea pe aeroportul din Ulan
Baator are loc la prima ora a diminetii si odata debarcat din avion
simti aerul rece si puternic oxigenat ce te „pisca”, îti
ridica pulsul si îti trezeste la viata senzatii stranii de irealitate,
de tarâm de basm...
Calatoria continua cu un urias
elicopter militar, înspre Nord-Vest, pentru aproape înca
700-800 km (!) si timp de trei ore nu vezi altceva dedesubt decât
stereotipia maroniilor preerii mongoleze. Foarte rar vei vedea asezari
omenesti constituite aproape în întregime din negustori
de camile, cai sau iaci. În general, dedesubt e.. absolut nimic,
un pustiu înfiorator ca dimensiuni...
Urmeaza aterizarea în Moron
pentru realimentarea cu combustibil a giganticului aparat de zbor. Moron
e capitala regiunii respective, lucru pe care îl afli de la ghizi,
pentru ca zborul pe deasupra acestei „capitale” nu este
deloc edificator ( are aspect de sat).
Beneficiind de o vreme buna,
ce nu impune alte opriri, curând apar în raza vizuala si
splendorile mongoleze: vârfuri înzapezite de munti, paduri
ruginii, lacuri de un adânc turcoaz, haite de lupi si superbe
pasari de prada...
Soarele aproape apune la aterizare.
Proviziile sunt carate spre un cort de tip mongolez (hut), toata lumea
râde, veselie mare si printre localnici si printre calatori. Mongolii
sunt foarte de încredere, fiinte calde si îti par ca o familie
din care faci si tu parte.
Afara, în fata cortului,
la lumina focului de tabara si cu un paharel în mâna meditezi
la singuratatea locului în care ai avut îndrazneala sa te
avânti: nu telefoane, nu faxuri, nu e-mailuri...
Îmbratisezi cu privirea
imensa zona luminata numai de razele lunii si începi sa pricepi
ce înseamna frumusetea absoluta. Muntii sclipesc într-o
aura argintie nepamânteasca... Aburii marelui râu din vale
se ridica deasupra padurii odata cu corurile de urlete ale lupilor;
e locul unde ziua pot fi 20 grade Celsius iar noaptea –10. Râul
e aidoma unui torent... dar marit la scara uriasa.
Deoarece vei pescui dupa una
dintre cele doua-trei rarisime specii din lume, monstrul numit taimen,
e momentul sa-ti revizuiesti echipamentul de pescuit. E posibil sa ai
numai doua sau trei muscaturi, asa ca greselile nu sunt permise.
Desi obositi-morti dupa o atât
de lunga calatorie, multi dintre calatori nu pot dormi, rezumându-se
la asculta urletul lupilor, mugetul surd al râului din vale...
si la a visa la apropiatele contacte cu taimenul...
