Dupa un drum spre sud paralel cu tarmul, urmat de pescarusi..(care culmea!!. stiau ce se va intampla.) vasul nostru se cabra de un val apoi merse iarasi timp in care nu pridideam sa fac fotografii de toate felurile.apoi veni domnul marinar si arunca niste resturi de cambula (de la care s-a scos fileul dupa pescuitul de dimineata) si il arunca in siajul navei ..(Foto 11)
Foto 11: Pescarusii imediat au aterizat in siaj
Intr-o clipa pescarusii se cabrara si aterizara in siaj disputandu-si resturile aruncate.stiau exact ce se va intampla si au urmat vasul pana in punctual acela.. Oh daca ar fi trait Pavlov.poate se referea la pescarusi nu la caini cu reflexele astea. Apoi am oprit. Tragand cu coada ochiului in stanga si dreapta mea am invatat relativ repede (ca de obicei de altfel) ce trebuia sa fac si am facut. M-am chinuit cateva bune minute pana am scos din galeata cu anghile serpuinde o anghila potrivit de mare am pus-o in enormul carlig si tanand degetul mare pe tamburul mobil am lasat ca greutatea de plumb de jumatate de kilogram (o livra) sa traga la fund momeala. Vasul si capitanul se chinuiau sa tina vasul cat de cat pe loc insa hula si curentul il faceau sa traga cand in fata cand in spate nava facand ca firele noastre sa se duca parca sub vas sau sa se departeze.trebuia sa fim atenti ca daca nu pipaiam fundul apei din varful lansetei, riscam ca astfel dragand fundul, tiparul nostru sa intre sub pietre si sa se agate, ceea ce s-a si intamplat in doua cazuri la Cristina mea, fapt pentru care a fost penalizata de doua ori cu cate 4 $ schimbat carlig sau/si plumb.Hm? E ceva sa faci dolari in America nu? Hahaha. In dreapta mea am vazut primul peste.. Un Blue fish de circa doua kilograme si jumatate. Spectacol. acelasi aproape ca la Rex Hunt.Da! Mi-am spus a meritat sa ma rog de fie-mea sa plateasca excursia asta! Apoi a sunat capitanul, anuntand in microfon ca trebuie sa ridicam si sa plecam mai departe.. Toata pleiada de pescari incepura in cor sa mulineze spre suprafata. Am pus lanseta in lacasul ei metalic tubular de la marginea vasului . iar ironicul meu prieten . a luat lanseta mea si a fixat-o undeva lateral sa nu ne mai deranjeze de pomana . apoi a trecut uitandu-se cu coada ochiului daca nu sunt suparat pe el . Nu aveam cum sa fiu, totul era atat de nou, atat de interesant atat de neprevazut ca nu aveam timp pentru sentimente decat cele bune, nelasand loc nici macar spiritului uman de observatie ca incepuse incet incet sa bureze si sa picure ploaia . O usoara ceata (dar calda) se lasa peste ocean care ne arunca cand si cand de colo colo cu toata viteza noastra destul de mare sau poate tocmai de asta.. Vasul incetini iar pe cand lumina aproape disparuse de tot fara insa sa ne dam seama din cauza halogenelor de deasupra noastra care se aprinsesera probabil ghidate de un sensor.. Era lumina ca ziua.ploua usor ... si eu am simtit pentru prima data ca parca ceva tragea in mod sacadat . am dat sa intep si mi-am dat seama ca nu am intepat nimica si totusi am adus la suprafata momeala, sau mai bine spus, ce mai ramasese din ea . anghila mea fusese parca taiata cu lama imediat dupa capul ei . asa ca trebuia sa imi pun o alta anghila. Pana mi-am pus-o iarasi capitanul trase de firul de alarma si trebuiram sa ne mutam iarasi. "Prietenul meu trecu pe langa noi si cu o curiozitate care se vedea clar ca ii manca ficatii si inima intreba de unde suntem. I-am spus de unde si era acuma fericit ca ajunsese sa cunoasca toate secretele de pe nava pe care slujea, astfel incat atunci cand vasul opri din nou . vazand ca din cauza tangajului si a curentuilor am reusit sa ma incurc cu firele unor vecini, ma porecli."tangle man" adica "incurca lume".. Domnul Marinar mi-a mai atras atentia ca sa nu tin greutatea de plumb de jumatate de kilogram imediat dupa varful lansetei tinute la verticala si nu am prea inteles de ce decat dupa ce incercand sa imi bag in imensul carlig o anghila vasul se cabra destul de tare intr-un tangaj care nu se mai termina si plumbul balanganitor isi luase drept tinta capatana mea neatenta. In atmosfera de lucru intens cu pestele nici nu mi-am dat seama, decat de-abia la intoarcere (a descoperit Cristina) ca eram unul dintre cei mai cucuieti pescari..
In jurul nostru incepuse incet incet macelul . termenul este dur dar deosebit de real. Imensele fiinte marine, dupa ce dadeau ultima lupta din viata lor, erau ridicate cu gafa si se mai zbateau o perioada pe punte dupa care erau puse in cutii si gospodarite de fiecare in felul sau. In stanga mea in tanar profesor in stiinte a prins in fine un Striper cam de zece kilograme. La pupa insa era cel mai adevarat macel, acolo am vazut chiar si trei lansete indoite deodata. eu ma pierdeam cu firea si ca sa nu ma agat de fund mai trageam sus si relansam. Intre timp si lui Nick i-au curatat imensul carlig de vreo doua ori, apoi a adus la suprafata cate o jumatate de tipar si foarte fericit a spus cum "la simtit". Ma rugam bunului Dumnezeu sa prind si eu ceva. Sa mai scot din cheltuiala.. Dar imi spuneam ca asa eram eu pana invatam trebuia sa investesc . Am oprit de cateva ori si am vazut rechinii insotind Striper de 38 de livre inconjurat de rechini gata de atac, apoi am vazut si un Mako de circa un metru retinut si spoi aruncat peste bord.. Noaptea isi intrase in toata puterea sa si niciodata nu mi-am putut inchipui cat de bogata activitate poate fi la suprafata Atlanticului. Niste pesti subtiri fosforescenti de un verde smarald taiau din cand in cand suprafata, la fel si niste pesti zburatori zburdau la suprafata, apoi am vazut un banc de sepii deosebit de frumoase in lumina puternicelor noastre reflectoare..
Vecinul nostru de balustrada, profesorul in stiinte, agatase al doilea peste iar inca eu si Nick, nimic.atunci.mi-a dat prin cap o idee generata de pescari, cunoscutii mincinosi.si m-am dus la domn, professor.. si.l-am intrebat:
• Ati putea sa ma lasati si pe mine sa ma fotografiez cu pestele Dvs?
• Da de ce nu imi raspunse el.
• As vrea sa le trimit prietenilor mei sa vada ce oportunitati sunt aici si daca tot nu am prins.
• Dar mai aveti timp sa prindeti, imi raspunse el, deosebit de placut om si binevoitor.a aflat si el ca suntem din Romania i-am spus ca posibilitatea de a face un astfel de tur de pescuit este de 1 la 100.000 de pescari si a zambit si el amar. In timpul asta vasul se opri din nou, aveam tipar nou si i-am facut si lui Nick semn sa nu stea de pomana si sa arunce si el. Prin spatele meu trecu iarasi Domnul marinar si nu uita sa ma intrebe:
• Mr. Tangle??? nu ati luat inca nimica?
• Nu ii raspunsei eu dar numai eu stiam ce fel de zambet era acela. apoi tot pipaind fundul oceanului cu plumbul meu de o jumatate de kilogram am simtit cum deodata imi smulge lanseta cineva din mana. Nici nu stiu sa fii intepat cumva foarte tare. cert este ca mulineta mea desfasura fir..si comparand cu tangajul* si cu ruliul* proportia nu era cea care ar fi trebuit sa fie.. Nu eram sigur ca este peste insa deja prietenul marinar.a exclamat.:
• Ahh. Mr. Tngle. You got one..(aveti unul). (foto 12)
Foto 12: Stripperul meu (record personal) de 20 Kg.