16 August...
Daca ar fi sa fi fost o data memorabila... as fi
stiut cu siguranta... soarta sau poate norocul poate
insa sa transforme o zi oarecare intr-una
memorabila...
Astfel a fost sa fie si cu aceasta data. 19 august
2004 zi in care Calin Lupas... cel mai nou amic al meu
de pescuit...(deoarece deja pe Dan Rila il cunoasteti
din fotografii... el fiind de fapt enoriasul meu
american...), deci Calin Lupas m-a invitata la un
pescuit (asa cum stie el) la Montauk...de pe
mal...direct cu fata spre coasta Connecticut-ului (vezi foto).
Foto 5 - Vedere din Montauk spre Connecticut
Cand a trecut pe four wheel drive... ca sa intram
pe plaja dinspre coasta de vest a Capului de la
Montauk...am zarit iarasi binecunoscutele caprioare ale
Long Island-ului. Le-am fotografiat cu duiosie dar
Calin mi-a adus aminte despre ceva ceea ce stiam... si
anume: pericolul prezentat de catre aceste minunate
animale sub doua aspecte, pericolul asupra
circulatiei pe sosele precum si cele prezentate de o
anumita specie de capuse care le paraziteaza... si care
daca se transmit ca paraziti la om infecteaza sangele
provocand dureri articulare, somnolenta tulburari de
memorie etc. si sunt destul de greu de tratat.
Ei bine am oprit, Calin si-a montat sculele de crap
transformate in scule de pescuit oceanic. Am vazut
multe lucruri deosebite la aceste scule incepand chiar
de la monturi...
Spre deosebire de monturile cu care erau dotate
sculele de pescuit de pe vasele charter (pe care
pescuisem in prealabil), ...in intersectia unde se afla
legat plumbul, era legat si inaintasul, astfel incat
daca era sa traga trebuia sa fie destul de puternic
pestele sau cel putin sa ia bine momeala ca sa apuci
sa simti si deci sa intepi, pe cand Calin a facut
montura astfel incat plumbul sa culiseze pe o portiune
pe linie. Foloseam plumbi de trei uncii, fir textil de
20 de livre si inaintas cu fir monofilament de 0,50 cu
carmac Gamakatsu de 0/4, 0/6. Mulinetele, nu am
fost curios, dar betele erau Milo de
3,90 m (Milo
Cassien pentru plumburi de 86 grame, sau Milo 21th
Century Rounder Carp pentru plumburi de 114 grame. Daca este nevoie de greutate mai mare la
lansare - vant puternic, momeala mare sau curent foarte
puternic al apei - foloseste bete de surf Byron Black
Dynamic Surf de 4,50 m cu actiune 150-300 grame). L-am lasat sa apuce cu cele doua maini si sa lanseze
odata si intr-adevar exact cum a spus, nu s-a laudat
deloc. Cu inaltimea sa care ii este cateodata in
avantaj, cateodata nu, a aruncat nici mai mult nici
mai putin de 130 de metri. Mi-a dat scula cu care
urmam sa pescuiesc, si si-a aruncat-o si pe a lui. Apoi
l-am vazut cum isi aprinde o tigara si... a tras. A
tras la mine. Mi-a dat un tac apoi sa-mi smulga
lanseta din mana. Intep, il simt,
urias... si... Nimic. Dintr-o data tensiunea din lanseta
disparuse... recuperez... Simteam ca vine
plumbul, firul, dar carligul ? Da... Ma gandeam la lupul
baltilor, la stiuca noastra si autohtoana. Da fusese
un blue... un lufar la fel de hraparet si aici in
Atlantic ca si pe la noi pe acasa in batrana noastre
Mare Neagra.
Calin isi incepe pledoaria cu cele cateva sute de
carlige lasate in gurile lufarilor in cei cativa ani
petrecuti deja prin zona... Imi pun un alt carmac, alta
bucata de peste si il vad deodata pe Calin cum se
cabreaza deodata cu tigara inca nefumata in coltul
gurii.
- Il ai Caline? Si incepui sa recuperez linia mea
pentru a-i lasa cale libera fara agataturi...zburam
aproape printre bolovanii plini de varec de la cele
mici de forma asemanatoare vascului pana la frunze
lungi de cativa metri si late pana la 15-20 de
cm... spre masina. Spuneam ca zburam aproape sa apuc sa
ii fac o fotografie cu trofeul...Nu a trebui
mult deoarece Calin, intr-adevar un expert in materie
de Stripped Bass, a adus fara nici o dificultate la mal
printre stanci si bolovani, un minunat striper de
circa 4,5-6 kilograme (vezi foto).
Foto 6 - Calin lupta cu striperul
L-am urmarit
atent. Eleganta cu care a aruncat...modul atent cu care
a aplicat dragingul (momeala atunci cand nu este
atacata in primele secunde se trage cate un pic cate
un pic spre tine pentru a-i schimba locul in
eventualitatea de a ajunge in dreptul unui
peste). Apoi intepatura fina si deosebit de eficienta
astfel incat drill-ul sa fie intr-adevar gustat din
plin de catre pescar.
Ajuns cu el sus langa Jeep-ul parcat la cativa metri
mai incolo, a scos dintr-o gentuta, un cantar care era
dotat lateral si cu un sistem de masurare a
lungimii, trase de ruleta si constata ca pestosirul sau
era usor, usor in limite. Adica 29 de toli...
Am terminat cu fotografiatul, ne-am luat amandoi lansetele si ne-am reinstalat pe locuri.
Nici nu am aruncat bine si mi-a si dat un tac dupa care am simtit cum imi pleaca mana cu lanseta cu
tot... Intep... De data asta il am... Calin in timpul
acesta deja recupereaza. Intr-adevar este necesar
deoarece pestele meu era deja peste partea lui... il
aduc, se cabreaza... si imi ia cam douazeci de metri de
fir. Il intorc si reusesc din nou sa il apropii.. Il
vad cam la treizeci de metrii face o volta. Este un
blue. Lufar adica...foloseste extraordinar de bine
valul...astfel incat atunci cand trece valul peste el,
il simti ca si cum ar prinde mii de aripi. In cele din
urma il aduc la aproape patru metri. Este superb...un
lufar la circa 3-4 kilograme, un luptator extrem de
spectaculos.
Imi aduc aminte despre povestile din tineretile
mele, ale pescarilor de Marea Neagra, care imi
povesteau cum cu stavrizii la mijloc stateau lufarii
in jurul bancului de stavrizi si din cand in cand cand
atacau, prindeau pestele in falci si daca cumva nu era
suficient de mic sa poata fi inghititi din prima, la
momentul inchiderii falcilor cealalta jumatate a
pestelui rapit se rostogolea spre abis ca retezata de
un brici. Dar nu apuca sa cada niciodata la fund
deoarece alt peste curata perfect apa de acele
eventuale resturi. Povesteau ca atunci cand reusesti
cu barca sa prinzi bancul de lufari poti prinde sute
astfel incat umpli chiar barca; datorita voracitatii
lor ataca oriice, orice naluca, fie el vobler,
lingura, shad, twister sau mai stiu eu ce.
In timp ce Calin il vazuse si mi-a confirmat ca este
vorba de un lufar destul de frumusel, l-am vazut
dintr-o data cum se urca pe coama unui val de circa un
metru si dintr-o data tensiunea din lanseta imi
dispare. Ma uit. ..Da! nu mai aveam din nou carlig.
Calin zambeste cu toata gura, desi crezusem ca
zambeste amar, deja ii pierdusem doua carlige si nu
eram inca la bilant. In timp ce Calin se duce sa imi
puna un carlig cu fir de otel, imi lasa lanseta lui si
exact in clipa cand se intoarce simt ca imi ia cineva
lanseta din mana. Apuc totusi sa contrez, ntep si il
aduc vreo doi metri dupa care liniste. Scot. Iarasi
nu mai era carlig de data asta la lanseta lui Calin pe
care eu o tinusem cateva clipe in mana...
- Mai dar eu nu inteleg, spune Calin, eu am avut o
singura trasatura. Striperul si il am deja la gheata
iar tu ai avut deja trei, unul era clar ca il si
vazuseram, lufar mare... dar la mine sa nu fi venit
decat doar unul ?
-Asta este Caline. Nu stii proverbul? Norocul
incepatorului. Ce altceva putea sa insemne ca deja
avusesem atatea trasaturi si intepaturi si pierderi
din cauza dintilor lufarilor ?
In fine mi-a dat Calin lanseta mea modificata cu
carmac cu sarma de otel si am aruncat o data de doua
ori pana am inceput sa fiu din ce in ce mai multumit
de aruncarile mele.
Am reusit sa arunc direct in fata astfel incat sa se
duca circa 70-80 de metri. Nici nu visam ca voi putea
sa arunc vreodata atat de departe ca si Calin, pe
care cei aproape doi metrii inaltime il avantajau
teribil de mult. Dragam cate o jumatate, trei sferturi
de metru... mai se agata printre bolovanii de pe fund,
cu smucituri scurte si sigure datorita firului de 20
de livre am reusit sa nu ii fac lui Calin pierderi de
felul acesta. Si-a facut insa el, a mai pierdut un
plumb, un carlig. Asta este! Pescuit
oceanic. Hahaha ! Apoi am simtit ca ceva minunscul parca
da tacuri si deodata am simtit cum pleaca
brusc si intep. Da de data asta nu mai are cum sa
scape; are forfac de otel... si nu a plecat... Se lupta
minunat superbul animal... la fel ca si lufarul incerca
sa foloseasca fiecare val, insa nu reusea sa il
intreaca prin vivacitatea lui pe domnul lufar... l-am
adus langa mine si Calin deceptionat ma trimise la
masuratoare la masina. Mda. Doar 24 de toli... Imi
lipseau sapte centimetrii si era al meu. Oricum era al
meu, l-am fotografiat. Pare atat de mic totusi langa
uriasa mulineta si lanseta a lui Calin. Il
intreb:
- Ce fac il pastram? Si Calin mi-a aratat cu mana
dreapta sigur pe el...directia ocean...la care m-am
conformat pe loc... (oare am putea intelege ca un peste
de 4-6 Kilograme poate fi sub dimensiunea legala?)
Calin era tot mai torturat de ideea ca de ce lui nu ii
trage, apoi mi-a tras iarasi mie... (imi venea sa rad ce
noroc la pescuit aveam). Mi-a tras de asa maniera insa
ca nici nu am simtit si tot dragand am simtit ca vine
ceva greu fara sa se zbata la distanta aceea, iti
inchipui... ca atunci cand a ajuns destul de aproape am
simtit cum incepe sa o ia intr-o parte si destul de
greu... In fine il scot. Un vatos (o specie de vulpe de
mare)... Calin mi-a facut fotografie cu el apoi mi-a
intins degorjorul si l-am eliberat (vezi foto).
Foto 7 - Vatos prins la Montauk
Sarmanul vatos vazand ca este liber dar inca printre
bolovanii si algele de langa tarm astepta parca sa il
ajut...si incet, incet, recapatandu-si fortele incepu
sa inoate maiestuos spre ape mai adanci.
Curand ramaseram fara carne de peste si trecuram iar
pe fir normal de 0,50 si incepuram sa pescuim la rame
de mare, moment in care am prins doua porgy, din care
Calin imediat scoase cateva bucati si mai arucaram de
cateva ori. La Calin insa refuzau pestii sa traga pe
cand eu am mai prins un biet fluke de circa un
kilogram si incepuram sa strangem. Un pescuit de doua
ore in care doi insi am fi putut totaliza peste
douazeci de kilograme de peste. Nu este rau de loc nu?
Apoi Calin va fi trebuit sa ma aduca acasa deoarece eu
neavand masina eram ca o domnisoara plimbata de toti
prietenii mei pescari... si dupa ce ma va fi dus,
trebuia sa plece si la lucru. Pe drum Calin mi-a spus
ca a fost una din cele mai slabe zile de pescuit din
ultimul timp pentru el si mi-a motivat ca era si din
cauza ca venisem tarziu. Refluxul fusese la apogeu si
acuma incepea fluxul.
De fiecare data cand apa se stabilizeaza este unul
din principalele momente in care pestele mananca mai
bine. Si tot Calin mi-a spus ca s-a intamplat si caz
in care cand a intepat firul se ducea doar intr-o
singura directie si aceasta era catre largul
oceanului, nu catre el, pescarul... fara zbatere, fara
drill fara nimica pana firul a cedat si el pescarul a
fost fericit ca nu a cazut in fund.
Astfel s-a treminat aceasta prima intalnire la locul
faptei cum mai imi place mie sa spun si unde am comis
si eu primele capturi de la mal direct in ocean, deoarece celelalte mici trofee fusesera tot in ocean
dar in bay-uri, adica in golfuri.
Ajuns acasa a trebuit repede sa fac ceva cu pestele
deoarece la mine dupa cum stiti congelatorul inca
contine 75% peste prins de mine si nu este deloc
spatiu pentru alt peste.
Am reusit sa il repartizez repede. Pai cine te refuza
in a primii gratis un peste ?
Dar personal nu uitam ca in seara precedenta asistasem
la un adevarat carnaval in oala de dupa pod si parca
vroiam sa merg si astazi.
Zis si facut, am ajuns la pod, am coborat. Nu era
nimeni... am lansat si cam la al cincilea lanseu am
agatat un lufarel destul de modest. M-am uitat de
partea cealalata si am vazut ca apa fierbea exact
unde cu o seara inainte prinsesem 14 bucati. Am
traversat am coborat si am inceput sa lansez. Am prins
unul, doi, trei, patru. Apoi m-am gandit ca daca tot
mananca atat de bine, sa incerc sa dau cu fiecare
naluca de circa 5 ori. Zis si facut. Astfel dupa ce
prinsesem deja sapte opt bucati am pus binecunoscutul
popper, care este un vobler cu fata scobita si care
vine la suprafata si caruia i se da din fir cate un
impuls spre directia pescarului astfel incat acea
scobitura produce un efect asemanator cloncului nostru
de pe Dunare. Nu prinsesem la aceasta momeala
niciodata nimica si eram curios, dar curiozitatea mea era sa fie dat sa fie satisfacuta. O volta sub apa,
perfect vizibila mi-a semnalat ca a luat-o. Nici nu a
trebuit sa intep deoarece era gata intepat. 10 la
numar, unspe... Vazand ca nu mai vrea la popper mi-am
pus ucigasa mea lingura Crocodile si am lansat acolo
unde vedeam ca fierbe apa. Nu am apucat sa dau nici o
manivela si lanseta mea se cabra minunat si mai adusei
la mal inca un lufar, si inca unul si apoi...nimic... Am
dat de circa trei ori acolo unde stiam ca sunt si deja
aduceam a treia, a patra oara la mal lingura mea
Crocodile, imi placea sa o urmaresc de fiecare data
cand ajungea la mal sa ii admir zbaterea
aiurita. Deodata insa la o jumatate de metru de la
mal, acolo unde fundul nisipos al golfului nu avea mai
multe de 15 centimetrii adancime... am vazut o umbra
neagra de circa o jumamate de metru care, cu o curba
maiestuoasa, imi ataca lingura si aproape ca
instantaneu am tras pestele la mal. Da! Era un
stripper... acest minunat de frumos si de gustos peste..
Au mai urmat inca doi trei lufari si partida s-a
incheiat dupa ce am prins si ultimul meu peste din
ziua de 16 august 2002. Un alt fluke**
Obosit dar fericit ca facusem astazi atatea capturi
incredibile si spectaculoase mai ales, m-am urcat in masina si am ras-o spre casa unde vecinii nostrii,
niste mexicani, imi multumira fericiti pentru tot
pestele care ii va fi saturat pe toti cei sapte insi
cati stau acolo.
N.T.
-Varec* alge marine uriase de forma unei frunze.
Pot atinge pana la 20-25 de metrii lungime si 20-25 cm
latime;
-Fluke ** o specie asemanatoare cu Cambula -
binecunoscuta din Marea Neagra.
Arpad Dezso - 23.08.2004 - USA