I. Alcatuirea organului vizual
Globul ocular
Fig. 1.
La pesti, alcatuirea globului ocular este foarte asemanatoare cu al vertebratelor terestre, deosebirile constand in:
- cristalinul este sferic, rigid si nu-si poate modifica forma;
- orificiul pupilar este larg si permite iesirea in afara a unei parti a cristalinului;
- reglarea claritatii imaginii, functie de distanta, se realizeaza prin deplasarea inainte-inapoi a cristalinului, cu ajutorul muschilor suspensori;
- sfericitatea cristalinului, determina miopia la pesti.
Prin urmare, oricat de limpede ar fi apa, pestii de apa dulce nu vad la distante mai mari de aprox. 10-12 m. O parte a cristalinului iesind prin orificiul pupilar rezulta un camp vizual larg, de aprox. 180 gr., respectiv o vedere aproape circulara (fig. 2.). Cele doua campuri vizuale laterale, se suprapun in zona anterioara capului realizandu-se vederea binoculara si spatiala in sectorul de suprapunere de aprox. 20-30 gr., intrucat obiectul vizat este vazut cu ambii ochi (fig. 3.)
Fig. 2. ; Fig. 3.
Din cauza “efectului oglinda” al suprafetei apei si a legilor reflexiei, pestii pot vedea lumea din afara apei doar printr-o “fereastra circulara” a carei extindere maxima este limitata de un unghi de 98 gr. Toate tintele aflate in afara unghiului de 98 gr. si situate in afara apei, NU sunt vazute datorita efectului oglinda (fig. 4.).
Fig. 4.
Pag:
1 2 3 4 5 6
