Ne-am hotarat din iarna sa mergem in Delta in vara urmatoare. Cine? Eu si prietenul meu 'Scheletele'. Gata, nu mai mergem multi cu scandal, cu pretentii de mironosite: ca sunt serpi, ca tantari, ca apa e nu stiu cum, ca pe grinduri nu e cablu tv etc. Nu! Mergem ca doi Robinsoni adevarati, duri si pregatiti pentru orice. Pregatirile au inceput inca din martie (plecam in august), sa avem tot ce ne trebuie dar numai strictul necesar ca le caram cu spinarea si Scheletele, dupa cum va dati seama, nu prea putea cara, avand putin peste 50 kg.
Scheletele nu mai pescuise niciodata dar isi dorea cu ardoare fiind sigur ca o sa-i placa. Visa la capturi de marimea crocodililor de Nil. Cu mici schimbari de data a sosit si ziua visata aproape 10 luni! La 3 dimineata eram in gara in Buzau asteptand acceleratul de Galati, cu toate sperantele in gat si frematand de nerabdare. Stiindu-l foarte pofticios la tuica batrana,
l-am amenintat ca daca pune gura pe ceva pana la Crisan il strang de gat (o patisem in alti ani cu altii dar asta e alta poveste). In tren i-am povestit iar despre Delta, cum facusem de un an in urma, Scheletele fiind din ce in ce mai fascinat de acel loc magic unde nu mai fusese niciodata.
Aproape de Galati am luat micul dejun Scheletele propunand degeaba si o tuica inainte de masa ca de, 'asa se face'. A fost botos vreo juma' de ora dar i-a trecut dupa ce a baut vreo doua guri de apa proaspata. In sfarsit ne-am urcat in hidrobuz (racheta era prea scumpa) si am pornit spre rai. Am mers aproape opt ore pana la Crisan, timp in care amicul meu nu s-a dezlipit de balustrada vasului incantat de tot ce vedea. A mai avut vreo doua-trei incercari timide la bidoanele cu tuica dar nu i-a iesit nimic, intr-un tarziu cu jale in suflet renuntand.
De la Crisan am tocmit un barcagiu sa ne duca pe Dunarea veche. Dupa ce am traversat Dunarea
l-am intrebat pe lipovean (in speranta ca mai lasa din pret) daca ar vrea niste tuica sa mai prinda puteri, omul fiind incantat iar Scheletele si mai si ca doar trebuia sa bea cineva si cu omul ala sa nu creada ca-l otravim. Cand am ajuns la locul dorit cei doi s-au pupat imprietenindu-se pe vecie. Bausera 1,5 l tuica de cea mai buna calitate si le straluceau ochii in cap ca la draci (afara era o caldura de foc). Orgia s-a mutat din barca pe mal de data asta participand si eu intr-o oarecare masura.A trebuit sa strig dupa bacagiu sa ia banii dar acesta s-a facut foc simtindu-se jignit ca cei mai buni prieteni ai lui ii ofera bani.
Cat am ridicat cortul, Scheletele a facut o baie imbracat cantand imnul, abia reusind sa-l scot de sub niste craci eu (tot imbracat). Daca nu tipau niste femei dupa partea cealalta acolo crapa ca eu nu l-am vazut. L-am scos de par si cand am ajuns la mal a dat afara juma' din flora si fauna Deltei, ca luase la apa...
A doua zi pe trezie i-am facut morala, l-am amenintat ca plecam, iar el mi-a zis sa ma duc sa ma controlez ca el n-a facut asa ceva. Spre seara cei de pe malul celalalt au trecut la noi si
i-au spus Scheletelui ce se intamplase si ca ar fi trebuit sa fie mort daca nu intram dupa el etc,etc. Eu nu vorbisem cu el toata ziua, dar dupa ce au plecat cei de vis-a-vis s-a apropiat de mine vizibil rusinat si si-a cerut iertare ca un mucos de trei ani care a mancat dulce inainte de masa. L-am iertat repede fara alte comentarii promitandu-mi ca de acum va bea 'normal'.
Nu mai eram suparat deloc fiindca ciortanul muscase aproape toata ziua si picasera si doi somotei pe care i-am prajit la cina. A treia zi am prins doi crapi frumosi la 5 kg bucata, iar scheletele o gramada de obleti la pluta pe care i-am facut o ciorba Dumnezeiasca cu bucati de crap si somn. Pestele mergea neasteptat de bine. Nu mai prinsesem atat in viata mea (si nici nu am mai prins vreodata). Pescuiam cam la 50m de cort iar Scheletele tinea gospodaria curata. Totul era ok.
A patra zi m-am sculat pe la 5 si m-am dus ceva mai sus unde am vazut eu ceva miscari in apa, Scheletele ramanand singur pana dupa pranz cand a venit mestecaind la mine spunand impleticit:
-Am vazut un ' striut '! I-am explicat ca e beat iar, ca se spune strut si ca acolo nu exista asa ceva.
-Vino sa-l vezi prostule daca nu crezi! E in canal si are ditamai gatu'.
M-am dus pana la urma sa vad ' striutul' care era de fapt o lebada !
Am ras si m-am dus la treaba mea, Scheletele fiind dezamagit total.
A cincea zi amicul meu s-a trezit cu noaptea in cap sa aduca lemne si cand s-a intors mi-a spus ca l-a vazut pe Jaques Yves COUSTEAU! Nu l-am bagat in seama mai ales ca avea un damfff... S-a suparat si mi-a dat o groaza de amanunte; vasul se numea Jegreto ca avea semnul de la Calipso, ca avea doua jeepuri la bord ca ala batranu' avea un fes negru pe cap etc etc. Tot nu l-am crezut dar am pitit toata tuica intr-un juvelnic pe care l-am bagat in apa. Scheletele avea multe nemultumiri si statea toata ziua pe capul meu: ca unde e tuica, ca s-a saturat de facut mamaliga, dar cea mai mare era ca el nu prinde peste mare. Ca sa scap de el am scos o juma' de tuica si i-am promis ca daca ma lasa in pace o sa-i fac o montura sa prinda numai peste mare da' trebuie sa astepte mult pana vine monstrul. Dadusem la broscuta 2 zile fara efect asa ca m-am gandit sa-i pun o broasca sa ma lase in pace. I-am pregatit o lanseta, i-am pus o broasca cat palma si i-am spus ca trebuie sa atepte cateva ore pana vine monstrul. Am plecat usurel da langa el si m-am dus la sculele mele la vreo 60-70m dupa un cot. Trecuse de pranz cand l-am auzit oracaind de ziceai ca-l taie cineva. Am alergat intr-un suflet si am ajutat la scoaterea unui somn de 12-13 kg, cum nu crezusem ca e in groapa aia. Tot drumul pana acasa am auzit de sute de ori:
-Asa-i ca ti-am dat clasa? Tot in drum spre casa, la Partizani l-am vaut si pe Cousteau langa epava ruseasca cu jeepuri, cu fes, etc...
De data asta Scheletele s-a intors spre mine :
- Cine-i prost ?
Poveste de Rusen Gabriel
Berca - Buzau
