Logo Pescuit pescar fish fishing crap  rapitor
Contul meu Forum Chat Retea
Vizitatori online: 145
25-06-2017

Fishing fish crap pescuit sportiv pescari peste rapitor

EFICIENTA PRIN SIMPLITATE
O lectie invatata prin propriile greseli


Autor: 'El Alexus', Constanta, Sept 2013

Conform filozofiei batranesti si a cazurilor drept dovada observate de-alungul anilor, amatorii de pescuit se impart in doua categorii:

PESCARI – cei care cunosc comportamentul apei si scot pestele mereu fara investitii majore;

POMPAI – cei care pica in plasa marketingului comercial, investesc (pompeaza) masiv iin ultra-scule, super-nade si extra-accesorii, dar de cele mai multe ori nu prind nimic.

De multe ori am avut ocazia sa dau de pescari batrani veniti cu bicicleta pe balta/Dunare, cu o simpla surcica stramba si legata in sapte locuri, cu care scoteau peste dupa peste, in ciuda baietilor cu masini de pe mal, dotati cu scule ultra-moderne, senzori, radare etc.. De asemenea, mi s-a demonstrat cum o simpla mamaliga, preparata cu dibacie de acelasi batran, poate bate concurenta oferita de nadele supra-sofisticate, cu sapte arome si nenumarati atractanti, cumparate de cei care considera ca a investi bani ca pompaul, te va face sa prinzi si peste. Iata ca nu e chiar asa, iar batranul acela intelept (Dumnezeu sa-l odihneasca) mi-a spus ceva extrem de adevarat:

“IN VIATA TREBUIE SA INVETI SA PESCUIESTI, NU SA TE LASI PESCUIT.”

Mare dreptate avea batranul dobrogean..

 

Asadar, sa taiem povestea scurt si sa trecem la relatari.

In ultimii ani, trebuie sa recunosc, devenisem maniac cu produsele si articolele pentru pescuit. Cum primeam salariul, investeam jumatate in ce era nou pe piata. Astfel, am ajuns sa am 3 seturi scumpe a cate 4 scule de crap cu senzori, suporti si mulinete "zdravene" care mi-au facut gaura in buget. Am cumparat nenumarate lansete pentru rapitor, fie pline si dure pentru Dunare, fie Shimano usoare pentru spinning in Delta, ori vargi speciale cu mulinete cat conservele, pentru pescuit marin.

De fiecare data cand plecam la pescuit, nevasta isi punea mainile in cap. Milioanele zburau pentru o simpla placere numita pescuit, care nu de fiecare data dadea roade. Nu de multe ori am plecat cu zeci de kg incarcatura (nade, momeli, saci mari de porumb :)) etc.) ca sa ma intorc acasa cu sculele goale, spoite de mal si sacosile pline cu aer. De asemenea, nu vreau sa calculez cate milioane (pardon, zeci de milioane) am lasat in buzunarul celor cu balti private. Insa de, „satisfactia ramane satisfactie, iar placerea si relaxarea au facut toti banii” ziceam eu, la vremea aia. Cu toate ca incercam sa ma conving asupra spuselor mele, oboseala si alergatura ce-si puneau amprenta pe organism dupa aventura la pescuit ma contraziceau de fiecare data, eu adormind imediat, cu gandul la marele somn pe care nu-l prinsesem inca pe apa, ci doar acasa, in pat.

Asadar, au trecut anii, am investit din ce in ce mai mult, in speranta ca voi deveni mai eficient. Am schimbat generatie dupa generatie de lansete, mulinete, tripoduri, qvadrupoduri, radare etc.. Umplusem boxa si peretii acesteia numai de scule de pescuit de zeci de milioane. Pestele prins nu aducea insa nicicum un raport echilibrat intre investitie/captura. Un crap, doi la balta privata, o moaca pe Dunare din cand in cand, ceva caras izolat... nu-mi dadeau satisfactia de mare pescar. Ceva trebuia sa se schimbe.

La 30 de ani am plecat pe mare, am spus ca acum este momentul sa imi iau o simpla lanseta ca sa-mi fac damblaua din cand in cand, cu gandul si motivarea sa renunt totusi la mania pescuitului cand ma intorc pe uscat. Oceanul Altlantic si Mediterana mi-au satisfacut brusc setea de pescuit, cand, cu o simpla lanseta de 210 cm dotata cu o mulineta ieftina de apa sarata de 20 lire (aprox. 100 Ron) am reusit sa prind, in 3 ore de pauza undeva in rada, ceva in jur la 300 kg de peste oceanic, cu preponderenta cod. Asadar, un record personal de aprox. 100 kg peste pe ora, intre 2-3 kg si 15 kg, totul la pescuit dinamic la taparina si lingurita rotativa. Extaz si amintire vie. In loc sa imi dispara, dorinta de pescuit s-a accentuat. Insa invatasem ceva nou: intr-o lume complicata, simplitatea da roade.

Revenit in primul concediu pe uscat acasa, cu un aer de revenire la normal, mi-am strans 80% din scule si le-am vandut la second-hand. Cu doua lansete zdravene pe care le-am pastrat mi-am luat nevasta si m-am dus la Dunare, cu cortul, pe 3 Septembrie. Amintindu-mi de sfaturile batranului dobrogean, am luat niste maruntaie de pui, ficat alterat (atentie mare: pute ca dracu), un borcan de rame negre si o cutie de lubrifiant pentru femei.

Ajuns la Dunare dinspre Cernavoda, am trecut de Rasova si am mers la bifurcatia Dunarii, la vreo 4-5 km de sat. Am mocirlit masina vreo 20 de minute prin mlastina si printre plopii negri, ajungand intr-un loc superb, izolat, cu multa vegetatie si loc bun de campare. Lunca era tocmai buna, nici prea umflata, dar nici cu valea seaca. In jur de 6 seara am instalat cortul, am pus de un gratar, timp in care monitorizam cele doua lansete aruncate din timp in apa, la buchet de rame si-i explicam nevestei despre aventurile pe furtuna in larg. Pe la 8 seara am avut o trasatura si am luat o moaca la vreo 3 kg, pe care am curatat-o si am pus-o direct pe gratar. Peisajul era frumos, incepuse sa se faca intuneric, iar tantarii erau la ora de activitate. Asadar, am montat buchete noi, am lansat rama la apa, am montat senzorii si m-am bagat un pic in cort sa citesc.

Nici nu ajunsesem la capitolul 2 si, in jur de ora 10, urletul disperat al senzorului mi-a suparat nevasta. Am sarit parca propulsat, cu riscul de a darama cortul si gratarul, m-am repezit la prima lanseta, care facea plecaciuni la pamant. Era un salau, nu prea mare (aprox 2 kg), care nu stiu nici acum ce cauta la rama neagra. In general luam salau la baboi/vietate si in mare la pluta culisanta. L-am scos la mal, l-am pus in juvelnic. Am fixat un nou buchet, m-am spalat si am revenit la citit, unde am trecut direct la capitolul 2 :)).

Senzorii au mai sunat pe la 12 si 2 noaptea, cand am prins doua moace de 3 si respectiv 5 kg. Nevasta dormind satisfacuta (sper), pe la 3 noaptea m-am pus pe mal, cu lanterna, ficatii si maruntaiele. Intr-un ciorap de dama am pus cca. 1 kg maruntaie de pui statute aprox o zi. Am adaugat o piatra, am legat si am aruncat ciorapul la vreo 10-15 m de mal, fiind legat cu fir de un tarus la mal. Deoarece in acel loc curentul nu este prea mare, datorita unor aluviuni depuse in forma de golf si a unor busteni batrani fixati la vreo 15-20 m de mal, am putut sa obtin o nadire stabila, fara deplasare. Absolut imediat (max. 2 min.) am lansat si ficateii (fiind destul de urat mirositori, am folosit manusi cosmetice de unica folosinta), fixati in ancorite cu strune otelite. M-am spalat, mi-am facut un vin fiert si am indurat frigul (pentru. cine nu stie, in jurul Dunarii este destul de frig si persista o atmosfera umeda, chiar daca este vara). Tanarii vampiri roiau disperati. Insa te poti feri de ei (oarecum, si nu in totalitate) afumandu-te in jurul unui foc. Orice alta alternativa comerciala da rateu la tantarii de Dunare si Delta.

Asadar, trecuse aproximativ o ora si nimic nu se intampla, deci am spus ca e timpul sa pun in aplicare un plan, la care visam eu de cativa ani buni, dar cu care, datorita prezentei prietenilor de pescuit, avusesem intotdeauna o jena de a nu deveni subiect de comedie. Avand 4 monturi improvizate de mine cu plumb de 120gr, struna si inaintas de 10 m, le-am pus ficatei si cateva mate pe ancorita si am aruncat firul manual, la aprox. 10 m de mal, la o distanta de max. 10 m intre fire. Le-am fixat cu cate un tarus in mal, am mai zabovit un pic la un ceai, dupa care m-am spalat si am intrat in cort sa ma intind un pic. Insa s-a trezit nevasta si n-am mai dormit pana la 5.

Pe la 6, atipit de vreo 10 minute, ma trezeste nevasta, care se agita pe mal “Vino repede... vino repede ca fuge!!”. Am zis ca visez, am sarit din asternut cu urechile tiuind (va recomand sa nu sariti brusc din somn, deoarece tensiunea sangelui din cap, calmata in timpul somnului, se modifica brusc sub influenta gravitatiei, amentindu-va pe moment). In drumul meu serpuit spre mal, mirat de “cine scapa?” Parca bausem toata noaptea... si de ce dracu nu tiuia vreun senzor ? Vad numaidecat nevasta cum tinea de un tarus in care fixasem eu inventia mea cea mult ravnita. Prinsesem ceva marisor. Am luat tarusul cu grija de ambele parti si am inceput sa ma lupt cu bestia. In viata mea de pescar nu am simtit o frica mai mare ca atunci, nu de scaparea pestelui din carlig, ci de faptul ca va trebui sa il insfac si sa dau ochii cu animalul. Mentionez ca lupta cu acest monstru a durat cam 10 minute, timp in care incercam sa-l tin in tensiune, fugind pe malul apei unde ma ducea el. Am intrat de cateva ori in apa pana la genunchi, dar realizand ca urmeaza o adancitura brusca, am preferat sa ma repozitionez pe mal. Nu de alta, dar odata ce as fi pierdut controlul picioarelor, ma duceam cu pestele unde dorea el. M-am impiedicat de lansete, am cazut peste ele, senzorii au inceput sa urle. Era panarama mare daca cineva ma filma, mai ales ca intr-un final am reusit sa daram si gratarul cu ceai cu tot, sa alunec pe o punga si sa cad pe mizeria imputita de maruntaie si ficatei. Mai lipsea sa gauresc cortul, sa iau niste carlige in cap si eventual sa dau masina la apa. Cred ca s-a amuzat tare nevasta.

Am reusit sa aduc dihania la mal si cu un minciog triunghiular de crap am reusit sa-i imobilizez jumatate din corp, tinandu-l cu capul in jos, imediat dupa care l-am intepat repede cu carligul si l-am tras la mal. Era un somn mare, in sfarsit. Un somn pe care il asteptasem ani de zile si pentru care facusem investitii de zeci de milioane, care insa nu au dat niciodata rezultatul asteptat. Tragandu-mi duhul pe mal dupa aceasta vanatoare, cu picioarele julite si plin de arome de ficatei putreziti care PUTEAU a HOIT, am reusit sa ma calmez si sa analizez cu placere captura, care incerca sa mai dea din coada, in speranta ca va putea scapa. Neeeee... l-am batut in 3 piroane, legat cu sfoara, la 5 m de mal.

Uimirea cea mare era insa pentru mine faptul ca, atatia ani la rand, cu toate sculele de milioane, nu am putut sa prind somn mai mare de 10-12 kg, iar acum, cu o ata legata de un plumb si fixata intr-un tarus pe mal, am scos un somn de 47,8 kg, masurat la fata locului (aprox. 45 kg curatat si fara coada). Inca o lectie si dovada pentru mine ca pestele cauta hrana si la mal, nu neaparat in mijlocul Dunarii, acolo unde incercam eu sa-l caut mai mereu.

Asta a fost, prieteni, cea mai mare aventura a mea, lectie de pescuit pe Dunare, iar ea trebuia neaparat imortalizata intr-un text pe internet, in speranta ca v-a facut placere sa cititi din invatamintele unui POMPAU (trebuie sa recunosc ca asta am fost ani buni la rand) devenit, intr-un final, PESCAR. Nu uitati asadar o regula elaborata de natura, pe care omul insa, se pare ca vrea sa o depaseasca: "SIMPLITATEA aduce EFICIENTA."

Intr-un final, nevasta a zis ca om mai nebun ca mine nu a vazut in viata ei, insa nici nu mai pomenise vreunul care sa puta in halul acela. Asa ca, pana acasa in Constanta, am mers cu somnul in portbagaj si cu nevasta jumatate scoasa pe geam :))

 

Fire zbuciumate!

 

 

Tehnici de pescuit

 


Publicitate


WWW.pescuitul.ro este marca inregistrata cu nr. 129008 (vezi marca). Copyright © 1999 - 2017 Gheorghe Ion - Toate drepturile rezervate
Site administrat de: Gheorghe Alexandru Ion PFA, CUI: 25286162, Reg. Com. F40/1331/2009.
Termeni si conditii de utilizare site. Confidentialitate Protectia cumparatorului


Serviciile site-ul nostru sunt oferite apeland la ajutorul Cookie-urilor. Prin continuarea utilizarii serviciilor noastre,
acceptati implicit si neconditionat modul in care utilizam cookie-urile. Aflati mai multe detalii