Logo Pescuit pescar fish fishing crap  rapitor
Contul meu Forum Chat Retea
Vizitatori online: 141
25-06-2017

Fishing fish crap pescuit sportiv pescari peste rapitor

SITUAȚIA PESCĂRIILOR DIN DELTA DUNĂRII ÎN PERIOADA 1878 - 1916

Anul 1877, anul proclamarii Independentei de stat a României, a adus si Dobrogei eliberarea de sub multiseculara dominatie otomana. Asemenea romanilor din celelalte teritorii romanesti, dobrogenii au sprijinit material si moral cauza nobila a cuceririi independentei patriei. Locuitorii satelor dobrogene de pe linia Dunarii au contribuit la alungarea trupelor otomane din nordul Dobrogei.

Straveche vatra geto-dacica, Dobrogea revenea, la 14 noiembrie 1878, in cadrul granitelor nationale romanesti, in conformitate cu vointa sa de unire cu tara, vointa consacrata si prin hotararile Congresului de pace de la Berlin, din 1878.

Dobrogea prezenta la data eliberarii sale tabloul unei cumplite inapoieri economico-sociale. Martorii oculari, printre care Remus Opreanu, Gheorghe Ghica, prefecti de Dobrogea, etnograful Theodor Burada, redau aspectul dezolant al provinciei cu pescariile din Delta parasite, cu padurile din nord devastate.

Prima grija a statului roman, dupa reintegrarea Dobrogei sub stapanirea sa, a fost sa-si valorifice drepturile sale asupra pescariilor. In baza legii din 3 aprilie 1882 - pentru reglementarea proprietatii imobiliare din Dobrogea - toate apele din zona lor inundabila si Delta Dunarii sunt proprietatea statului, administrate de Ministerul Domeniilor.

Pescariile statului se intindeau pe o suprafata de aproximativ 1.200.000 ha, ocupand toate apele si terenurile inundabile din lunca si Delta Dunarii, lacurile litorale maritime si, in plus, marea teritoriala internationala, unde pescuitul se poate face cu folos. Din aceasta suprafata, peste 450.000 ha revin regiunilor care incercuiesc Dobrogea, intr-un lant aproape neintrerupt de ape curgatoare si lacuri dulci si sarate.

Delta Dunarii ocupa o suprafata de circa 430.000 ha, in care se cuprind lacurile de ape pescuibile, stufariile, grindurile.

In urma cercetarilor facute s-a stabilit ca exista 185 de specii de pesti, impartite in 55 familii. Pentru aceste 185 de specii poporul nostru intrebuinteaza 580 de nume diferite, una si aceeasi specie fiind cunoscuta sub mai multe nume.

Pescuitul intens a determinat scaderea numarului de sturioni in Dunare si la gurile acesteia. Alaturi insa de procesul de imputinare a unor specii si chiar de disparitie a altora, pe o arie considerabila are loc un proces in sens contrar, de adaugire a unor specii noi.

Astfel, incepand din anul 1886, s-a introdus in Dunare de catre o societate germana de piscicultura pestele numit anghila (Anghila vulgaris), care s-a raspandit pana la Dunarea maritima, ajungand si in Complexul Razimului.

Dar statul roman, in loc sa exploateze in regie imensul sau domeniu piscicol, il arenda la o serie de antreprenori care nu erau pescari si care ei exploatau munca pescarilor. Acestia luau in arenda pe un timp limitat baltile, de obicei pe 5 ani, fara sa li se impuna prin contract masuri de crutare a pestelui si de amenajare a garlelor, cautand sa realizeze maximul de castig. De aceea pescuiau cu plase ale caror ochiuri erau atat de mici, incat nu puteau scapa nici pestisorii iesiti primavara.

Grigore Antipa arata cum insusi antreprenorul Dobrogei i-a declarat ca in ziua de Florii a anului 1894, a fost nevoit sa arunce 50.000 kg pestisori, care erau atat de mici incat nu-i cumpara nimeni”.

La gurile Dunarii si pe litoralul M. Negre si pana in dreptul Complexului Razim-Sinoe, se pescuia nerational. Intr-un raport pe care-l adreseaza Ministerului de Domenii la 22 iulie 1894, Antipa arata cum in fiecare primavara ”milioane de pui de morun, nisetru si pastruga se prind in setcile si avele de scrumbie si se arunca la mal, neputand fi intrebuintate la nimica”. Nu se cunoaste care era productia pescariilor din Delta Dunarii, deoarece nu exista o evidenta a pestelui prins. Veniturile din arendari erau de 400.000 lei aur.

Pe de alta parte, arendasii nu luau masuri pentru intretinerea garlelor, deoarece aceasta cerea cheltuiala, asa incat ajungeau sa se impotmoleasca. Un caz tipic a fost Dunavatul, care, nefiind ingrijit, s-a mâlit mai ales in numeroase locuri unde fusesera garduri, incat apa Dunarii nationale n-a mai putut sa curga prin el spre Razim. Rezultatul n-a intarziat sa se produca. Marele liman al Razimului a devenit din ce in ce mai sarat, iar productia de salau si crap a scazut in proportii catastrofale.

In anul 1894 - intreaga delta se arenda numai cu 300.000 lei. Pentru marele liman al Razimului, ultimul arendas nu mai oferea ministerului, ca arenda, decat suma de 5.000 lei, intr-atat scazuse productia de peste. Pescarii au inceput sa-si caute de lucru in alta parte, lipovenii se duceau sa pescuiasca in mare sau se invoiau in Bulgaria.

Fata de aceasta situatie devenita catastrofala, se impuneau masuri grabnice, o politica de stat care sa asigure o exploatare rationala a domeniului piscicol. Este meritul incontestabil al lui Gr. Antipa de a fi luptat cu energie pentru indreptarea acestei situatii si de a fi propus un complex de masuri menite sa imbunatateasca situatia. In memoriul din 22 iulie 1894 el afirma raspicat ca: ”rearendarea apelor din tara inca pentru un termen de 5 ani este deopotriva cu completa lor nimicire, dat fiind modul salbatic cum se exploateaza apele noastre, cum aceasta ramura atat de insemnata a productiei noastre nationale, merge pe fiecare zi, din ce in ce mai tare nimicindu-se. Singurul mijloc de a se ridica vechiul ei nivel de productivitate, conclude Antipa e...a se lua din mainile antreprenorilor lacomi de castig si de a se exploata de catre stat in regieacesta fiind ”singurul care poate face imbunatatirile necesare si pazi normele cerute de stiinta pentru crutarea pestilor”.

In doua lucrari tiparite in anii 1894 si 1895 si anume, mai intai in Lacul Razim apoi inStudii asupra pescariilor din Romania, dupa ce infatiseaza felul salbatic in care se exploateaza apele tarii si rezultatele la care a dus aceasta exploatare, Grigore Antipa face mai multe propuneri. In legatura cu Razimul, el propune redeschiderea prin lucrari a Dunavatului, spre a asigura alimentarea cu apa dulce, din Dunare, precum si saparea Portitei si construirea unui dig care sa impiedice formarea cordonului litoral.

In ce priveste pescuitul, programul sau cuprinde 11 puncte. El cerea in primul rand o lege a pescuitului, care sa prevada pe de o parte masuri restrictive, contra vandalismelor ce se comit, pe de alta parte masuri active de repopulare a apelor. De asemenea, el cerea ca statul sa paraseasca sistemul de exploatare prin antreprenori, inlocuindu-l cu exploatarea in regie.

Daca ar fi fost aplicat in intregime acest program, el ar fi adus o schimbare radicala a situatiei si ar fi asigurat o dezvoltare infloritoare acestei ramuri a economiei nationale. Din nefericire nu s-a intamplat asa; s-au aplicat unele masuri, dar chiar si pentru cele care au fost aplicate nu a existat o continuitate administrativa.

Fata de situatia grea in care ajunsese pescuitul, in urma actiunii lui Grigore Antipa, oficialitatea este obligata sa reactioneze; ea aduce in parlament un proiect de lege asupra pescuitului pe temeiul propunerilor facute de Antipa. Legea este votata, promulgata si apare in Monitorul Oficial nr.109 din 15 august 1897.

Legea, prin dispozitiile ei, a oprit procesul de decadere, ce se manifestase in ultimul timp si a creat posibilitatea pentru un inceput de redresare.

Primele masuri luate de stat dupa adoptarea legii au fost inzestrarea baltilor cu cherhanale noi, incapatoare si igienice, construirea de agentii si intretinerea curenta a garlelor. Prima regiune care a trebuit sa fie imbunatatita a fost lacul Razim cu o suprafata de 80.000 ha. In anul 1906 se construieste canalul Regele Carol I, rectificandu-se Dunavatul pe o distanta de 23km. Acest canal cu o lungime de 14km si adancimea de 2m a fost construit pentru indulcirea apei din Razim, care in urma mâlirii Dunavatului se sarase.

Rezultatul a fost uimitor, deoarece productia de peste a crescut de la 34.000 kg in 1895 la 1.735.000 kg in 1907, din care 365.000 kg numai salau.

Canalul Ferdinand a fost inceput in anul 1911 si s-a terminat in 1914. Pe bratul Sf. Gheorghe, canalul incepe 19 km mai la vale de gura canalului Regele Carol I”, iar de aici apele proaspete ale Dunarii sunt conduse mai departe prin garla Cernet, prin ghiolul si garla Dranovului in lacul Razim. Canalul are o lungime de 28km, pe portiunea lui sapata are o latime de 20m si o adancime de 2m. Este principalul drum navigabil pentru nave pescaresti spre Jurilovca.

Tot in aceasta perioada a fost sapat canalulRegina Elisabeta, in lungime de 5 km, latime 20m si adancime 2m. Canalul este navigabil pentru remorcherele si mahoanele de transportat peste. Proiectarea si dirijarea constructiei acestui canal, inaugurat la 13 octombrie 1913, au fost incredintate inginerului Ion Vidrascu. Datorita acestui canal, Babadagul a devenit una din cele mai productive balti, productia lui anuala ridicandu-se la 300 kg de peste. Lucrarile canalului au costat 83.000 lei.

Deoarece prin lucrarile de regularizare a bratului Sulina, executate de Comisia Europeana a Dunarii, mai multe garle ce faceau legatura intre acest brat al Dunarii si baltile din regiune s-au astupat pentru a mari volumul de apa din canalul navigabil, regiunea dintre Sulina si Sf. Gheorghe a ramas izolata, alimentarea cu apa proaspata facandu-se doar in timpul viiturilor mari. Pentru ameliorarea starii baltilor, s-a construit Canalul Razim, care incepe in dreptul localitatii Parlita si strabate toata regiunea pana la ghiolul Rosculet.

Pana in 1910 studiile si lucrarile de indiguire din Delta Dunarii s-au facut de Directia Pescariilor si Amelioratiunilor Funciare din Ministerul Agriculturii si Domeniilor. Legea din decembrie 1910 creeaza Directia Generala a Imbunatatirilor Funciare, care sa se ocupe special de lucrarile de indiguire din Delta Dunarii. Legea s-a modificat in aprilie 1914.

Pe langa cresterea productiei de peste, aceste lucrari au avut un rol important si in cresterea numarului pescarilor, care in anul 1903 era de 2.696 ca sa ajunga in anul 1913 la 3.632.

Din punctul de vedere al administratiei piscicole, Delta Dunarii, impreuna cu lacurile Razim, Golovita, Zmeica, Sinoe pana la gura Buhazului si marea teritoriala era impartita in 5 revizorate de pescarie, 55 puncte de pescarie si 56 de vanzare a pestelui.

Centrele mai importante pentru pescuitul pestelui erau: Ivancea, Matita, Gorgova, Mila 23, Sarinasuf, Sarichioi, Tatanir, Uzlina, Parches.

Cherhanalele mai mari erau la Dranov, Sarichioi, Sf. Gheorghe, Periprava, Chilia Veche, Gorgova, Mila 23, Tulcea. Centre de desfacere a pestelui erau localitatile Bucuresti, Galati, Braila, Constanta, Isaccea, Tulcea.

Tulcea, judetul cu cea mai mare pondere in piscicultura tarii, nu avea depozite si antrepozite frigorifice si nici o industrie de prelucrare a pestelui sau de confectionat unelte pescaresti.

Primul razboi mondial a avut efecte negative si asupra pescuitului. In timpul razboiului, populatia din Delta Dunarii a avut mult de suferit. Ocuparea vremelnica a Dobrogei a fost resimtita si mai mult de pescari, datorita izolarii si distrugerii cherhanalelor.


Bibliografie (selectie; n.a.)

- - Arhivele statului Tulcea, fond prefectura judetului Tulcea, serviciul administrativ, dosar 15/1907;

-- Antipa Gr. - Studii asupra pescariilor din Romania, 1895;

-- AIex. Daria, Pescariile dobrogene, p. 417;

-- Giurescu C. Constantin - Istoria pescuitului si pisciculturii in Romania, vol I, Bucuresti 1964, p.323;

-- Al. Daia, Exploatarea pescariilor statului p.418;

-- Antipa Gr. Legea pescuitului si rezultatele pe care le-a dat, Buc. 1899, p.23;

 

----- // -----


P.S. Prezentul text reprezinta transcrierea fidela a unui articol, din presa vremii, al carui original poate fi vazut la link-ul de mai jos:

http://tulcealibrary.ro/doc/Gica-G.Sit.pesc.pdf

 

Dr.biol. Petru Burian / Tg-Mures / 28.iul.2016

 

Ocrotirea apelor



Publicitate


WWW.pescuitul.ro este marca inregistrata cu nr. 129008 (vezi marca). Copyright © 1999 - 2017 Gheorghe Ion - Toate drepturile rezervate
Site administrat de: Gheorghe Alexandru Ion PFA, CUI: 25286162, Reg. Com. F40/1331/2009.
Termeni si conditii de utilizare site. Confidentialitate Protectia cumparatorului


Serviciile site-ul nostru sunt oferite apeland la ajutorul Cookie-urilor. Prin continuarea utilizarii serviciilor noastre,
acceptati implicit si neconditionat modul in care utilizam cookie-urile. Aflati mai multe detalii