Cel mai bun sa castige

---

Era Duminica. Am fost la pescuit la clean pe raul Cibin, care trece chiar prin oras, dar eu am fost mai in sus afara din oras vreo 10 km mai in sus. Nu ma asteptam la cine stie ce. De obice eu merg spre Olt dar Oltul era mare din cauza ploilor asa am zis sa incerc un pic pe Cibin. Stiam ca se prinde clean dar nu stiam ce "monstrii" de cleni sunt pe acolo. Pentru cei care nu stiu, Cibinul nu este deloc mare ca debit. Am dat la musca si m-am distrat cu clenisori (catch & release --binenteles).

Era plin de puiet de clean si m-a bucurat sa vad asta. Spre inserat am gasit un loc mai adanc, sapat cu excavatorul si era facut ca un fel de baraj unde se balaceau copii din satul Orlat, in timpul zilei. Cand am ajuns eu era liniste si nici prin cap nu imi trecea ce dihanie poate sa fie acolo. Mi-am schimbat batul de musca cu lanseta mea din doua bucati de la DAM. Mi-am pus arma "mea secreta" (vedeti articolul "In cautarea regelui clean") adica un wobler mare pe care l-am modificat ca sa mearga ca un soricel pe la suprafata apei cu care am facut "prapad" pe OLT si m-am apropiat in liniste mai ceva ca unul de la trupele "SEAL", numai o creanga cu frunze imi mai trebuia pe cap. Am ajuns in dreptul unei tufe care ma proteja de "ochii" clenilor care banuiam eu ca stau pe langa malul opus si am lansat perpendicular spre malul opus cu grija mare sa nu-mi arunc woblerul in tufele de pe mal. Liniste mare, uitasem si de tantarii care ma chinuiau si am privit cum woblerul a atins apa.

Instantaneu am inceput sa recuperez incet, woblerul a incept sa dea din "coada". A parcus cam o jumate de metru si cea ce am asteptat cu nerabdare s-a intamplat. Este ceva spectaculos, acea simtire, acea satisfactie pe care o are orice pescar de rapitor cand firul se intinde si lupta incepe. Am inceput sa obosesc cleanul care nu avea mai mult de 500g, binenteles incercand sa-mi pastrez pozitia de soldat "SEAL" de dupa tufa. Eram sigur ca acest clean mai avea vreo cativa frati care vroiau sa-mi "guste" soricelul meu; fericire mare in gandul meu. Am reusit sa scot cleanul fara sa fac zgomot. Tantarii isi continuau treaba. Am ramas cam 3 minute nemiscat parca sa dispara agitatia apei lasata de cleanul scos. Am lansat a doua oara cu speranta si mai mare in suflet. Transpiram dar nu-mi deadeam seama. Era naduseala, lumina tot mai slaba. Woblerul a atins apa, am inceput sa mulinez, manerul mulinetei a parcurs o rotatie completa si atacul s-a produs. Colegi pescari asa ceva nu am intalnit in toata viata mea de pescar la rapitor. A fost ceva de neinchipuit. Am crezut ca-mi zboara batul din mana. Daca nu eram atent cu siguranta ca imi zbura. Am incercat sa recuperez, nici pomeneala, m-am ridicat in picioare, nu-mi mai statea gandul la camuflaj, il aveam pe "tatal lor" la capatul firului, era ceea ce asteptasem de mult timp. Stiam ca aveam de-a face cu ceva mare, simteam la mana. Pe Olt prinsesem cleni de 1,5kg, 1,6kg dar ceea ce aveam eu la capatul firului depasea cu mult orice vis de-al meu in materie de clean. Frana a inceput sa lucreze. "Monstrul" a luat-o in josul raului, firul se derula cu repeziciune, se apropia de niste crengi care-si scoteau amenintator varfurile din apa. "Daca ajunge acolo l-am pierdut!", mi-am spus cu o voce tremuranda, "dar nu se poate", mi-am rapuns tot eu, "trebuie sa-l am, sa-l vad, sa-l simt". Parca m-a auzit si-a inteles si "batranu" a facut brusc cale intoarsa. Venea cu viteza spre mine. Recuperam rapid. Stiam ca nu trebuie sa slabesc firul. Nu-l vazusem inca. Mai erau 5 metri. Eu intrasem in apa pana la genunchi. Uitasem ca nu aveam cismele la mine. Eram ud dar nu mai conta nimic; il vroiam pe el dar el din pacare nu ma vroia el pe mine. Nu-i placea de mine, nici nu ma cunostea, eram un biet pescar cu vise mari, dar el avea o pofta mare de-a trai, mai mare decat visele mele. Incepea sa dea semne de oboseala. Am prins curaj si recuperam mai incet. Era aproape. M-am indreptat usor spre mal continuand sa recuperez. Se zbatea puternic, se apropia momentul contactului vizual. Am ridicat de bat un pic in sus; era langa mine, in apa, insa nu-l vedeam. Deodata nu a mai miscat nimic. L-am vazut, era mare, s-a culcat pe-o parte. Nu aveam minciog, singura sansa era sa-l scot usor cu mana. Trebuia sa-l aduc la apa mai mica. Dar nu am mai avut timp. S-a intors brusc parca zicand "mai am si altele de facut". A lovit puternic cu coada intorcandu-se de unde a venit. Ceva a plesnit, pe moment nu mi-am dat seama dar am vazut cum woblerul meu "fermecat" se ducea spre adancuri, atunci am realizat ca s-a rupt firul. Suparat si ud m-am indreptat spre mal. Nu-mi venea sa cred ca am patit asa ceva. Dar ca vorba aia, "Cel mai bun sa castige", a castigat cel mai bun si intr-un fel sunt linistit. Vorbind singur m-am indreptat spre masina. I-am povestit tatalui meu. Dintr-un singur motiv eram suparat: imi pierdusem woblerul meu preferat.

Stefan Florea - August, 2001

 

 

Cronica pescarului